Apariţii editoriale

de Georg Simmel

Editura ART, colecţia Demonul teoriei

Georg Simmel face parte din prima generaţie de sociologi germani afirmată în secolul al XIX-lea. Născut la Berlin în 1818, Simmel se numără printre pionierii conceptului de structură socială, precursor al analizei a ceea ce s-a numit ulterior reţea socială. Este autor al mai multor cărţi care au făcut carieră în lumea ştiinţifică (între care „The Philosophy of Money“ şi „The Metropolis and Mental Life“). Fiul unui negustor evreu trecut la religia romano-catolică, Simmel a fost el însuşi creştinat şi a adoptat religia protestantă, fapt care i-a complicat ulterior foarte mult situaţia în mediile academice germane. Este, alături de Ferdinand Tönnies şi Max Webber, cofondatorul Societăţii Germane pentru Sociologie.

În 1908, cu zece ani înainte de a muri, a publicat impunătorul volum „Soziologie“, din care a fost extras textul de faţă, propus de Editura ART. Simmel a fost foarte preocupat de ceea ce s-a numit „sociologia sociabilităţii“.

„Despre secret şi societatea secretă“ abordează reprezentările pe care le au indivizii unii faţă de alţii, modul în care este receptat celălalt prin prisma unei cunoaşteri întotdeauna insuficiente pentru a putea şti cum este cu adevărat.

După Simmel, „orice relaţie între oameni dă naştere unei imagini a unuia în celălalt“. Este un joc de imagine ce se fundamentează prin interacţiunea indivizilor, care intră în jocul de aparenţă şi adevăr prin ceea ce sociologul german numeşte „sincera dezvăluire-a-noastră“ şi „mincinoasa ascundere-a-noastră“. Oricât de mult am empatiza cu cineva şi ne-am considera intim al său, nu vom putea niciodată accede la structura sa reală, fiindcă ar însemna să ne suprapunem cu celălalt – ceea ce nu este posibil. Intervine atunci acest joc al aproximaţiilor dat de binomul adevăr-minciună. Minciuna este o adevărată curea de transmisie ce reglează raporturile dintre oameni într-o societate în care fiecare se ascunde sau se arată după felul în care doreşte să fie receptat şi recunoscut. Marea artă este, în acest caz, după cum remarca Saint-Simon, să ştii cine este cu adevărat celălalt.

Simmel vorbeşte despre o „admisibilitate sociologică“ a minciunii, care se exprimă în special în împrejurările primitive ale vieţii, acolo unde ierarhizarea şi ascultarea celor puternici reprezintă un mijloc de a conduce. Încercaţi să observaţi asta în societăţile mai puţin spiritualizate, acolo unde liderii se impun prin coerciţie, forţă şi prin prestigiul dat de puterea însăşi.

Avem nevoie să fim crezuţi, după cum şi celălalt solicită atenţia noastră în acelaşi sens, dar ştim că nu ne livrăm niciodată cu totul, ne ascundem adevăratul chip, iar cantitatea de cunoaştere a celuilalt este dată de tipul de informaţie pe care o deţinem despre el. Ca o remarcă personală, societatea românească, deşi eliberată de tirania secretului de stat, se conduce încă după tehnici de manipulare care includ minciuna ca armă politică şi socială. Vezi „dosarele Securităţii“.

Simmel explică diferenţa dintre intruziune şi discreţie şi felul în care oamenii calcă foarte uşor această graniţă. De aici şi până la societăţile secrete nu mai este decât un pas, pe care omul l-a făcut odată cu conştientizarea faptului că există un secret ca „tehnică sociologică“ şi ca formă a acţiunii faţă de care anumite scopuri nu pot fi de fel atinse. Simmel arată că există un dat al firii umane, acela de a fi „secretoşi“, de a nu ne „despuia“ în faţa celuilalt, de observat în manifestările copilului: „ştiu ceva ce tu nu ştii“. Societăţile au utilizat acest „ştiu ceva ce tu nu ştii“ şi abia ultimele decenii în care mass-media au accesul, limitat, ce-i drept, la „secretele zeilor“ pare să ne convingă de căderea anumitor tabuuri. Totuşi, să nu ne iluzionăm: societăţile, indiferent cât de evoluate spiritual şi tehnologic, prezervă secretul, prin diferite mijloace care ţin de protecţia lor sau de credinţa lor că dezvăluirea secretului va duce la anularea esenţei lor. Teama protejează secretul, arată Simmel, de o manieră care face ca indivizii intraţi într-un ordin sau o societate de acest fel să acţioneze sub tensiunea unei magii irepresibile.

Secretul domină vieţile noastre până la a le face să semene cu ceea ce bănuim noi că ar putea fi.