Ai fost neatent și ai pierdut toate documentele mașinii cu care circuli. Intri pe site-ul RAR, te informezi la call center și pornești pe drumul recuperării actelor, cu speranța că și în România situația se mișcă, cu pași mici, dar într-o direcție bună. Îți amintești chiar că ai auzit recent la radio o intervenție a purtătorului de cuvânt al RAR, care spunea că reprezentanțele sunt deschise inclusiv sâmbăta, pentru a răspunde mai eficient și mai rapid solicitărilor cetățenilor. Ce bine, te gândești în sinea ta.
Vineri, ora 15.00
Ajungi plin de încredere la RAR și supriză: este închis. Programul s-a terminat de la ora 14.00. În curtea RAR suflă vântul. Portarul te privește ca pe un extraterestru și nu înțelege cum ai putut să iei de bună o informație de pe site-ul instituției. Cum adică scria pe site că e deschis până la ora 16.00? Toată lumea știe că vinerea e program scurt. Ghinion!
Revii luni la ora 14.00
Ghinion și de data asta! Poți sa faci stânga împrejur pentru că, pentru nevoia ta, programul era doar până la ora 10.30. După această oră, se fac altfel de operațiuni. O casieră plictisită îți arată cu degetul un afiș scorojit de lângă o ferestruică mică.
– Nu vedeți, doamnă, că e numai până la zece jumate? Scrie acolo.
– Bine, dar cu o informație mă puteți ajuta?
– Acolo, la ghișeu. Noi aicea doar încasăm.
Te postezi în fața ghișeului și aștepți. După o jumătate de oră, renunți la orice speranță și te convingi că să revii ziua următoare este cea mai bună idee.
Marți, ora 9.15
Te așezi la o coadă de vreo cinci-șase persoane, în fața ghișeului indicat de doamna casieră. Acesta este închis, desigur. Îndrăznești să întrebi la casierie dacă acolo, totuși, vine cineva. Ți se spune să bați în geam. Bați. Degeaba. După câteva minute apare, apatic, un domn. Strigă: „Tănase!“. Nu răspunde nimeni, așa că încerci să îl abordezi.
– Fiți amabil, pentru eliberarea unui duplicat al unei cărți de identitate…
– Sunteți Tănase?
– Nu.
– Atunci așteptați!
Trântește ușa ghișeului. Rămâi uluit și îți reiei așteptarea. Peste încă o jumătate de oră, bați disperat în geam. Este deja 10.15 și știi că doar până la 10.30 poți fi ajutat. Apare un nou funcționar.
– Da, doamnă, cu ce vă pot ajuta?
Îți aduni toate forțele și încerci să mimezi o stare de calm.
– Știți, am pierdut toate actele mașinii și aș vrea să cer eliberarea unui duplicat al cărții de identitate.
– Dați-mi o copie după certificatul de înmatriculare.
– Nu am, tocmai v-am spus că…
– Păi și cu ce ați venit, doamnă, aici?
– Cu buletinul, mă așteptam să existe niște evidențe. Vă pot spune numărul de înmatriculare.
– Nu pot, doamnă, să vă ajut. Reveniți cu o asigurare, ceva.
În timp ce geamul micului ghișeu se închide, în sufletul tău se pornește un uragan. Ai vrea să urli, dar nu ai la cine. Ai vrea să plângi, dar la ce te ajută? Pleci din reprezentanță. Te simți învins de sistem, de oameni mult prea ocupați și de neputința ta în fața lor.
