În Biblie găsim o mulţime de referiri la plantele medicinale, adevărate leacuri pentru suflet şi trup deopotrivă. Iată o parte dintre proprietăţile terapeutice ale unor plante milenare, aşa cum le prezintă www.topmedici.ro.
Smirna este răşina unui mic arbore (Commiphora myrrha) cu ramurile ceruite şi cu spini mari, care creşte pe ţărmul Mării Roşii. Smirna a fost unul dintre darurile pe care cei trei magi de la Răsărit le-au adus Pruncului Iisus, în noaptea sfântă a Naşterii Sale.
Se prepară o tinctură din 10 g de smirnă lăsate şapte zile să se dizolve în 100 ml de alcool alimentar de 90 de grade. Apoi, se strecoară şi se administrează intern o linguriţă diluată în jumătate de pahar de apă, de două – trei ori pe zi. Tinctura se administrează în caz de gripă, guturai, bronşită. Acest preparat este un antimicrobian puternic, scade febra, combate extrem de eficient greaţa şi durerile de cap care apar în stările gripale. De regulă, un tratament durează şapte zile. Pentru oboseală sau astenie se iau 20-30 de picături de tinctură de smirnă, diluate în puţină apă, de patru – şase ori pe zi. Smirna are efecte înviorătoare puternice, prin stimularea circulaţiei cerebrale.
Tămâia te apără de pietre la rinichi
Tămâia este o răşină dintr-un arbust (Boswelia sacra), care creşte în Orientul Mijlociu. În medicina populară este un leac sfânt, cu virtuţi de protecţie şi de exorcizare. Se spune că tămâia sfinţită, ţinută la gât, apară de deochi, de blestem, de ispitele răului, de boli şi nenorociri.
Tinctura de tămâie se foloseşte pentru combaterea tusei şi previne formarea pietrelor la rinichi. Dimineaţa, la orele 8.00 şi 11.00, se ia câte o linguriţă de tinctură de tămâie diluată într-un pahar cu apă plată sau de izvor. Tratamentul durează două – trei săptămâni şi se repetă de câte ori este necesar.
Tămâia este un bun adjuvant în psihozele şi nevrozele grave. Pentru aceasta se fac fumigaţii (o bobiţă de tămâie aşezată pe o tablă încinsă) în camerele de odihnă ale persoanelor bolnave. Este un străvechi leac de medicină monahală.
Isopul tratează psihozele
Isopul are un efect purificator asupra psihicului. De altfel, planta este frecvent folosită din acest motiv în tratarea afecţiunilor psihice, de la depresiile uşoare până la nevrozele sau chiar psihozele grave.
Pulberea de isop se obţine prin măcinarea cu râşniţa a părţilor aeriene uscate ale plantei, urmată de cernere prin sită, pentru îndepărtarea resturilor nemăcinate. Se ia o jumătate de linguriţă, de trei – patru ori pe zi, pe stomacul gol, cu puţină apă în astm bronşic, bronşită cronică sau ca adjuvant în cancer şi ciroză hepatică. Se mai poate folosi un macerat la rece. Se obţine dintr-o linguriţă de plantă mărunţită într-un pahar cu apă şi se lasă la temperatura camerei, ca să macereze de seara şi până dimineaţa, când se filtrează. Se beau unu – două pahare pe zi, pe stomacul gol, de regulă înainte de masă în boli psihice, astm bronşic, gastrite, gaze intestinale.
Această plantă are calitatea de a inhiba reflexul vomitiv, de a reda apetitul şi de a induce chiar o stare de bună dispoziţie, fiind un imens ajutor în bolile grave.
