Despre moralitatea pietei libere

Ce este moral si ce nu este moral in viata din piata libera?

In sistemul comunist, moral era sa-ti vezi de casa, de familie, de profesie, sa nu fi implicat in tot felul de coterii si suse, mai pe limba normala, in tot felul de cercuri cu relatii cetoase. Pentru multi era moral sa te achiti in graba de sarcinile ideologice, sa se vada ca nu pui nici un pic de suflet in ele, ci ca le faci ca altfel nu se poate. Totusi, spre sfirsitul anilor 1980, multora ni se paruse ca pierdem simtul moral de orientare, cind trebuia sa te faci frate cu oricine pentru a gasi benzina, lapte praf pentru copii, un loc de munca pentru o sora abia absolventa de scoala superioara sau o punga de cafea pentru doctor. Sentimentul ca nu mai stii care este nordul minciunii si sudul seninatatii ne stapinea din ce in ce mai mult pe multi dintre noi. Ne-am simtit eliberati cind a venit revolutia si am putut sa spunem ce gindim, sa gindim ce vrem si sa vrem ce credem noi ca este bine.

Dar in lumea de astazi?

Diferentele sociale s-au accentuat extraordinar de mult. Calatoresti cu masina prin sate si orasele si vezi din loc in loc casute din chirpici care stau sa cada, invecinate cu vile cum numai pe coasta mediteraneana a Frantei mai sint, cu ziduri inalte de piatra, in spatele carora abia se ghicesc piscinele incalzite vara si iarna, masinile luxoase din garaje si aerul conditionat din sufragerie. In cercurile tale de cunostinte sint oameni care au patru masini si patru case si oameni care nu pot plati intretinerea si care se bucura cind mai treci pe la ei cu o punga de cafea si cu o naveta de bere drept cadou. Discriminarea sociala te impresioneaza violent cind vii cu masina dintr-o calatorie mai lunga prin Occident. Cum intri in Romania, diferenta dintre cladirile de stat, naruite, prafuite, cu ferestre vechi si tencuiala cazuta, si cele particulare si diferenta dintre „norocosii“ satului si ceilalti sint foarte accentuate. In Vest, casele bogatilor sint ascunse, izolate, fie la marginea satelor si oraselor, fie in centru, dar plasate in cladiri anodine, care nu ies cu nimic in evidenta. In Vest, cladirile de stat arata ingrijit, decent, chiar daca nu sint luxoase, iar cladirile particulare – nu cu mult mai rasarite decit cele de stat. La noi parca sint trei lumi intr-una: lumea statului, prafuita, invechita, cu un aer parasit, lumea celor care vor cu ostentatie sa-si afiseze succesul si lumea celorlalti, cei care nu sint nici stat, nici bogati, ci doar se lupta sa traiasca de pe o zi pe alta.

Cind te intreaba cineva unde este dreptatea in aceasta lume cu trei straturi, nu stii ce sa-i raspunzi. Rostesti aceleasi idei dintotdeauna, sa-ti vezi de casa, de familie, de profesie, nu te lua dupa altii, fa-ti treaba in felul tau, incearca sa fi mai bun profesionist decit altii si vei fii multumit. Dar nu ai raspunsuri la intrebarea de ce este asa. Si nici la intrebarea cum va fi in viitor. Caci experienta te invata ca multi nu vad calea morala.

Unul dintre fostii mei vecini de bloc este maistru la ROCAR. In 1992 a venit la mine si m-a rugat sa-l ajut sa faca un atelier de reparatii auto. Nu ma pricepeam, nu aveam nici banii ceruti, asa ca l-am pus in legatura cu unii care se pricepeau si care aveau ceva cheag. Au vorbit vreo sase luni si apoi convorbirile s-au oprit. Am baut vreo trei-patru beri cu el acum citeva zile. Era cald si ma durea capul, iar Gica nu spunea decit atit: „As pleca, dar unde? Si cum platesc datoriile de la intretinere? Iar astia numai ne mint….Ia zi, poate da Nastase vreo lege, ceva… Musetescu ne-a promis ca ne da zece miliarde.. Zi tu, ca tu ii stii, ne da ori ba?“ Am mai cumparat doua beri si i-am spus: „Nu cred. Dar de ce nu te muti la un atelier de reparatii auto?“ S-a uitat la mine lung si mi-a raspuns: „Ca sa-si faca ala vila pe munca mea?!? Mai bine stau la stat“.

Daca nu-ti iei viata in propriile miini, intre acesti poli se invirteste moralitatea pietei libere: ori te simti exploatat, ori esti mintit. Numai ca, orbit de ciuda impotriva vilelor si incercind cu disperare sa eviti minciuna, uiti ca in lumea de astazi exista o posibilitate care nu exista in trecut: sa te apuci tu singur sa faci ce stii mai bine. Sa ai initiativa. Sa risti. Sa inveti. Sa o iei de la capat de fiecare data cind ti se pare ca esti mintit sau exploatat. Altfel nu se poate.