Romania poate oferi NATO doar carne de tun

Ziarele au povestit pe larg tragedia adolescentului Ion Opata, angajat de un cetatean sa caute fier vechi printre proiectile neexplodate. Mama victimei a explicat ca si-a dat copilul la stapin pentru ca e saraca. Se intelege lesne ca ea

si-a trimis baiatul la o treaba periculoasa, pentru ca n-a avut o alta sursa de cistig.

Zilele acestea pleaca din Romania, spre Kandahar, in Afganistan, sute de militari romani. Spre deosebire de alte cazuri (Kosovo, de exemplu), soldatii si ofiterii nostri nu vor face politie sub steagul Natiunilor Unite. Se vor lupta cu talibanii sub steag american. Momentul Kandahar se constituie intr-un moment de rascruce al destinului romanesc postbelic. Pentru prima data dupa incheierea celei de-a doua conflagratii mondiale, militarii romani participa la o misiune de lupta peste hotare. In acelasi timp, prin trecerea sub comandament american, militarii nostri vor reprezenta in Afganistan nu o tara membra a NATO, ci o tara aflata practic sub protectoratul altei tari: Statele Unite ale Americii. Propunerea de trimitere a militarilor nostri in vagaunile unei tari salbatice din departata Asie, pentru a se lua de beregata cu teroristii musulmani, a fost votata de Camerele reunite ale Parlamentului Romaniei in doi timpi si trei miscari.

Desi momentul e de rascruce, ridicind mari probleme atit in planul politicii externe, cit si in cel al politicii interne, nici un distins ales al natiunii n-a ridicat mina pentru a cere presedintiei mai multe lamuriri. Ar fi fost chiar atit de nelalocul ei intrebarea daca puterea a luat in calcul posibilitatea ca unii dintre militarii trimisi sa vina inapoi in sicriu? Sau intrebarea daca s-a gindit cineva la riscurile ca Romania sa devina realmente tinta atacurilor teroriste drept razbunare? In orice tara din lume, parlamentarii ar fi pus asemenea intrebari. Si oamenii puterii s-ar fi vazut obligati sa vina si sa raspunda. Dupa consumarea acestui exercitiu democratic, mai mult ca sigur propunerea ar fi fost votata. Spre deosebire insa de cele intimplate in parlamentul nostru, ar fi fost vorba de un accept in cunostinta de cauza. Iar opinia publica, sensibilizata deja asupra riscurilor, ar fi fost pregatita pentru eventualitatea unor surprize tragice.

De ce n-a tresarit clasa noastra politica la momentul de rascruce al trimiterii militarilor romani in infernul din Afganistan? Pentru ca printr-o asemenea hotarire se spera sa se obtina admiterea Romaniei in NATO. Pentru examenul de la Praga candideaza zece tari. Dintre acestea, doar Romania s-a grabit sa se angajeze deschis de partea Americii in razboiul obscur dus de aceasta in Asia. Nici fostele tari socialiste deja admise in Alianta nu

si-au oferit propriii cetateni pentru a fi tocati in vagaunile Afganistanului. E limpede ca, spre deosebire de celelalte tari candidate, Romania nu poate aduce drept argument pentru admitere nici sanatatea economiei de piata, nici autentica democratie, nici stirpirea coruptiei. Singurul lucru pe care-l poate oferi Romania in schimbul admiterii e carnea de tun. Carne omeneasca, pur si simplu. Marfa ieftina intr-o tara in care saracia e o realitate cotidiana.

Din acest punct de vedere, intre Romania si mama adolescentului Ion Opata nu e nici o deosebire. Cind te zbati in mizerie, singurul lucru care-ti prisoseste e copilul.