Ar vrea el Calafatul sa fie in Burkina Fasso

Aflat la Calafat, ministrul Agathon si-a pus miinile in cap: „Doamne, parca as fi in Burkina Fasso, nu se poate asa ceva!“ In exclamatia ministrului desluseai deopotriva consternarea si sila. „Asa cum arata portul, eu nu pot sa vin cu niste turisti straini care cheltuiesc in medie 4.000 de euro pe croaziera si circa 700 de euro in fiecare port“, a adaugat ministrul. Las’ ca Portul Calafat face parte din Romania si ca „oficialitatile“ pe care le invoca, spre a investi bani in aceasta zona, sint colegi de partid si de guvern cu Domnia sa. Dar parea ca la Calafat ministrul a descoperit o Romanie subterana, de care nu mai auzise, de care nu-i mai vorbise nimeni. O Romanie cu locuri mizere si cu o dezordine care numai de palmieri nu are nevoie. Si, atunci, ministrul a recurs la o comparatie. I-a iesit porumbelul cu Burkina Fasso. In mintea sa, ceea ce e mai rau trebuie asimilat cu o tara exotica, bananiera, palmiera, cu un fel de margine a lumii. Consultind o enciclopedie de profil, descoperim o Burkina Fasso de care ministrul habar n-are. Republica africana este o tara micuta, cu jumatate din populatia Romaniei, micuta, saraca si cinstita, cum i-ar placea si domnului Iliescu, o tara care face un turism ce l-ar putea minuna pe domnul Agathon. Il informam pe domnul ministru ca la Ouagadougou – capitala – si Koudougou sau Bobo-Dioulasso, ca sa nu mai vorbim de Ouahigouya, se face un turism fara salmonela si cioburi pe plaja, iar palmierii sint bastinasi. De asemenea, nimeni din Ouagadougou nu se gindeste, cind descopera mizerie pe strazi sau in spatele blocurilor, ca asa ceva e posibil doar la Calafat sau la Mizil. Din simplul motiv, ca, de exemplu, la Bobo-Dioulasso nu sint blocuri, iar din riurile celebre Volta Alba si Volta Rosie nu scoti nici sosoni rupti, nici pungi, nici sticle de plastic. Revenind la uluiala ministrului vizavi de imaginea Portului Calafat, incheiem cu un indemn pe care il poate adresa colegilor de guvern, o „conjugare si o concertare a tuturor energiilor, spre asigurarea viitorului“ Calafatului. Cuvintele calde ii apartin domnului Ion Iliescu si se refera la „viitorul planetei si al vietuitoarelor ei“, dar ne-am gindit ca vin ca o manusa si Calafatului, care l-a dezamagit pe ministru. Am ales cuvintele tonice ale presedintelui ca sa nu incheiem pesimist cu vorbele domnului Cozmanca, ministru al administratiei publice locale: „Ce mai conteaza citeva voturi cumparate, daca noi am cistigat?“ E drept insa, mai aplicate, mai la obiect.