Lacrimi pe obrajii lui Dumnezeu

Injurat de unii (mai ales de cei carora le-a facut bine) si laudat de altii, Adrian Paunescu, viforosul urmas al lui Macedonski, este, la frumoasa virsta pe care o sarbatoreste pe 20 mai, o legenda. Un nume sonor. O vedeta.

Face parte, asa cum am mai scris, dintr-o generatie de aur, generatia anilor ’60 – alaturi de Nichita Stanescu, Ion Gheorghe, Ioan Alexandru, Constanta Buzea, Ana Blandiana, Gheorghe Pitut, Cezar Baltag etc. – si-l are ca model literar pe Bacovia, pe care-l considera cel mai profund poet roman din toate timpurile.

A avut parte de bucurii rare (a iubit si a fost iubit de cele mai frumoase femei ale vremii, una dintre ele, o craioveanca, cerindu-i sa-i faca rost de un munte si de o blana de urs, amenintindu-l ca va veni ea cu FOCUL), dar si de pedepse nemeritate (vezi interzicerea sa, dupa „intimplarea“ de la Ploiesti), greu de suportat.

A fost un gladiator, un deschizator de drumuri (revista „Flacara“, cea de dinainte de ’89, fiind cea mai citita publicatie din fostul lagar socialist) si baci pentru toti gazetarii importanti de azi.

Poezia lui Paunescu este, daca se poate spune asa, un taifun de tristeti, de nunti (implinite si neimplinite), de lacrimi pe obrajii lui Dumnezeu. Poetului i se potrivesc de minune nonsalanta, batalia, visul, fronda (nu degeaba poarta barba de sihastru, desi e adulat de pustoaice de 16 ani), cuvintele vechi si rare (cu parfumuri tari), intr-un amestec ciudat picurat din distileriile la care au lucrat, ca „palmasi“, si alti copii teribili ai Poeziei romane.

Intr-un interviu acordat seraficului Florin Mugur (vezi Profesiunea de scriitor), Adrian Paunescu declara prevestitor: „Anotimpul meu preferat este iarna. Pe la Craciun, ma simt martir, si geniu, si Don Juan. Din martie incolo, insa, incep sa-mi revin. Flatati-ma iarna!“

Iata ce-l apropie pe Paunescu atit de mult de cititori, ce-l face torta vie sau balsam. Viziunea kantiana a omului ca fenomen este, in cazul de fata, plauzibila. Adrian Paunescu si poezia sa incendiara reprezinta ecourile unei muzici tulburatoare care izvoraste chiar din adincul fiintei noastre.

La multi ani!