Schimbare de tactica

Pe la inceputul anului, Adrian Nastase a afirmat public ca efectele combaterii coruptiei se vor vedea in cateva saptamani. Si, iata, am trecut de jumatatea anului fara sa se observe decat o schimbare de tactica. O schimbare care arata ca PSD, in actuala guvernare, e mai preocupat de imaginea sa, chiar daca „miezul“ e tot cel vechi. Acum, PSD nu se mai fereste sa admita ca exista putreziciune in randurile sale. Dimpotriva, mai-marii partidului pot surprinde cu accente de sinceritate, de neimaginat in ani mai vechi, cand orice acuzatie de coruptie era respinsa cu vehementa. Intr-un discurs de-acum cateva luni, Nastase vorbea de „uscaturi“ aflate in propria ograda, care trebuie inlaturate, iar recent, la Sibiu, i-a avertizat pe corupti sa nu se mai ascunda sub umbrela PSD. Tot la Sibiu, ministrul de interne Ioan Rus s-a adresat asistentei formate din notabilitatile pesediste locale cu aceste „simpatice“ vorbe: „Vad printre dumneavoastra oameni care nu sunt straini de practica spagii la licitatii“. Si, interesant, nimeni n-a cerut exemple. In jumatatea de an in care, conform promisiunilor, ar fi trebuit sa vedem efectele anticoruptiei, coruptia a luat proportii si mai mari, de fapt. A devenit din ce in ce mai evident ca mafiile locale au scapat de sub control si ca in judete ca Bihor, Maramures, Suceava, Vrancea sau Gorj isi fac de cap. Nou e doar „amanuntul“, daca e un amanunt, ca inclusiv voci din PSD admit ca exista coruptie „acasa“. Fostul presedinte al PSD, Ion Iliescu, a fost si mai clar, zicand ca e nevoie sa fie combatuta coruptia, in primul rand, in „nucleul partidului“. Si cine formeaza „nucleul partidului“? Bineinteles, presedintele partidului, vicepresedintii, ministrii, parlamentarii PSD.

Noua tactica e bazata, ce-i drept, doar pe o jumatate de sinceritate. Caci nimeni pana acum n-a pronuntat vreun nume. Recunoasterile s-au oprit la generalitati, la aluzii. N-au trecut de „vom studia“, „vom lua masuri“ sau „trebuie“. S-au marginit la scoaterea din uz a retoricii din alti ani in care PSD era prezentat, in mod ipocrit, ca „incoruptibil“.

Cum sa ne explicam, totusi, aceasta jumatate de sinceritate? A inteles, oare, PSD ca nu reusea decat sa starneasca zambete tagaduind ceea ce toata lumea observa? Si-a dat seama ca e mai inteligenta o recunoastere, fie si cu jumatate de gura? Sau e vorba de o sinceritate cinica, de imagine, in care nu urmeaza nimic dupa filipicele din oglinda?

Greu de dat un raspuns. Daca judec dupa ce s-a intamplat in ultima jumatate de an, in care n-a existat nici un semn ca vreo „uscatura“ din PSD s-a simtit deranjata, as fi, mai degraba, sceptic si as considera valabila ipoteza sinceritatii cinice, de imagine, in care nu se intampla nimic dupa vorbe. Iar vorbele erau impuse de realitati. E un „secret al lui Polichinelle“ ca, in loc sa scada, coruptia a crescut. In plus, toate scandalurile ajunse in pagina intai a ziarelor (unele au intrat si in folclorul coruptiei) au ca protagonisti ministri, parlamentari PSD, secretari de stat, prefecti sau presedinti de consilii judetene. Dar n-as vrea sa amestec scepticismul cu procese de intentii. De aceea, nu l-as duce pana la banuiala ca PSD emite strigate manioase impotriva propriilor corupti, asigurandu-i in mod discret ca nu vor pati nimic. Ma opresc la prezumtia bunelor intentii, exprimate si vinerea trecuta, la Snagov, de Adrian Nastase. Presupun ca nu vom mai vedea un alai conducand la Parchetul General un nou Bivolaru. Poate, vor exista si cateva exemple de corupti sacrificati pe altarul imaginii. Problema e insa daca se va trece, realmente, de la vorbe la fapte. Caci PSD e, in clipa de fata, intr-un moment critic al credibilitatii si, in consecinta, al destinului sau politic. O jumatate de sinceritate nu-l poate ajuta prea mult. Pe termen lung, ea se poate demonstra, din contra, mai periculoasa decat ipocrizia in spatele careia PSD se retransa altadata. Atunci, PSD mintea, dar putea oricand sa invoce scuza ca nu-si cunostea coruptii. Acum, recunoasterile, fie si facute cu o jumatate de gura, nu-i mai permit o asemenea scuza. In lunga demagogie a anticoruptiei, cinismul ar atinge o treapta foarte alunecoasa.