De 12 ani auzim aceleasi tinguieli ale reprezentantilor administratiei publice locale care vor sa ne convinga cit de greu le este lor sa faca fata avalansei de cereri de locuinte. Este adevarat ca rezerva de locuinte a statului este zero, ca se construieste in ritm de melc si ca este mai mare cererea decit oferta. Cu toate acestea, cind este vorba de impartit locuinte, alesii neamului ignora legile nescrise ale bunului-simt si aranjeaza atit de bine lucrurile incit sa isi primeasca partea si propriii angajati, cunostinte, prieteni si rude. Cind sistemul pilelor scirtiie, este pusa in functiune spaga si problema tot se rezolva. Acestea sint practici vechi de cind lumea. Dar, cind lipsa de locuinte a devenit o problema sociala acuta, cind disperarea ii scoate pe oameni in strada, atita tupeu parca este strigator la cer.
Nu-i prima data cind in Craiova imparteala locuintelor construite din banii publici s-a facut in functie de interese si obligatii. 51 de garsoniere din caminul Brestei tocmai au fost repartizate dupa criterii „fabricate in functie de interese si obligatii“. Asta pentru ca nimeni sa nu-i poata acuza pe reprezentantii primariei ca au incalcat cumva legea. Ba mai mult, pentru ca totul sa fie de neatacat, Consiliul Local Craiova, la propunerea primariei, nu a dat nici un fel de destinatie locuintelor din strada Brestei, folosindu-se de o prevedere legala care precizeaza ca „nu este obligat sa dea o anume destinatie locuintelor construite din bani publici“.
Consilierii si cei care au trudit la intocmirea conditiilor de acordare a repartitiilor stiau foarte bine ca, daca garsonierelor din Brestei li se dadea destinatia de locuinte sociale sau de serviciu, „pilele si relatiile“ ramineau in afara listei. Asa ca hotarirea care a trecut prin consiliul local si a fost aprobata in unanimitate respecta intocmai litera si spiritul legii. Nimeni nu poate fi acuzat de nimic, chiar daca pe la colturi se aud tot felul de susoteli si comentarii care nu fac deloc cinste obrazului primariei. Mai ales ca primarul Vasile Bulucea, presedintele comisiei de locuinte, cu nonsalanta-i bine cunoscuta, declara clar si raspicat ori de cite ori are ocazia ca „au fost respectate intocmai criteriile de acordare a locuintelor“.
Intrebat cum de a fost posibil ca printre evacuatii si amaritii Craiovei care au primit repartitii pentru garsonierele din Brestei sa-si faca loc si secretara prefectului de Dolj, Cristina Ionescu, si inca o angajata a prefecturii, Nicoleta Daniela Buta, acesta a replicat amuzat: „Puteam eu sa nu-i dau casa lu’ secretara prefectului?“.
Are dreptate domnul primar, nu putea. Asa cum nu a putut lua pozitie nici in 2000, imediat dupa alegeri, cind s-au fabricat niste „conditii sablon“ pentru ca si viceprimarul Mihai Dragu sa isi cumpere o casa in conditii extrem de avantajoase. Conditii pe care un alt tinar fara functie, fara pile si fara bani nu le-ar obtine in vecii vecilor.
Cele doua angajate au obtinut punctaje destul de mari pentru ca aveau studii superioare si nu pentru ca au salarii mici, sanatate precara, familii numeroase sau cereri depuse in urma cu trei, patru ani.
Cristina Ionescu, spre exemplu, si-a depus cererea de locuinta la putin timp dupa ce a venit secretara in prefectura. Mai exact, pe 3 mai 2001. Cu un salariu de peste cinci milioane de lei, cu o vechime a cererii de nici un an, cu studii superioare (conditie pentru care a primit zece puncte) si cu o pila sus-pusa, ea a reusit sa acumuleze 23,20 de puncte. Asta in timp ce altii au fost depunctati pentru ca nu aveau surse de venit sau aveau venituri de citeva sute de mii de lei, nu aveau studii superioare, nici o sanatate de fier si locuiau pe strada. Tocmai pe acestia i-a depunctat primaria si nu le-a dat posibilitatea sa aiba un acoperis deasupra capului contra modicei sume de pina la 150.000 de lei, suma ce reprezinta chiria pe o luna. Din 103 cereri depuse special pentru caminul Brestei, „calculatorul a ales 51“.
Cu un acatist s-ar rezolva totul
Cind nu au o pila sus-pusa, iar dorinta de a inchiria o casa aproape pe degeaba de la stat este arzatoare, unii sint tentati chiar sa bage mina adinc in buzunar si sa scoata suma care li se cere. Gura lumii spune ca un loc fruntas pe o lista de prioritati se cumpara cu o mie de dolari.
Zvonul a ajuns si la urechile viceprimarului Antonie Solomon, membru in comisia de locuinte: „Nu-i prima data cind aud asa ceva. In comisia de locuinte sint persoane care am auzit ca s-ar indeletnici cu asemenea practici si care pentru fiecare caz rezolvat ar primi suma de 1.000 de dolari. Aceste persoane nu au fost descoperite inca“. Dar oare o fi incercat cineva sa le descopere? Celor care au sesizat astfel de nereguli, viceprimarul le recomanda sa mearga la biserica si sa dea acatist. Antonie Solomon crede ca „nu ar strica daca chiar Dumnezeu s-ar ocupa de repartizarea locuintelor. Poate numai asa imparteala ar fi corecta“.
Cei care s-au simtit nedreptatiti pentru ca nu au primit repartitii au recurs la solutii extreme: au ocupat abuziv o camera. Conform listelor intocmite de primarie, camera 11 ii era repartizata revolutionarului Nine Virgil. Si el a indeplinit intocmai conditiile pervazute de HCL, mai ales ca apartamentul pe care il avea l-a vindut si astfel criteriul „nu poseda locuinta“ a fost indeplinit, astfel fiind rasplatit cu 23,00 de puncte.
Familia Alin Tudor se considera „mai indreptatita sa locuiasca acolo“ decit Nine Virgil si nu renunta nici in ruptul capului la camera 11. Reprezentantii primariei trebuie sa-l actioneze pe Alin Tudor in instanta pentru a-l scoate din nou in strada. Si cazul nu este singular.
In Craiova sint zeci de oameni care asteapta o amarita de locuinta de sase-sapte ani, alte 120 de familii sint evacuate din casele nationalizate si sute de tineri care ar avea dreptul prin lege sa primeasca o casa de la stat. Pe acestia Vasile Bulucea ii indoapa cu promisiuni, in timp ce ii bate tovaraseste pe umar conducindu-i afara din birou.
