În anul 2004, un grup de asociaţii reunite sub numele „Coaliţia pentru un Parlament Curat“ a pionierat un program de curăţare a practicilor politice. Veneau alegerile locale şi în şapte oraşe din România candidaţii la primărie au fost examinaţi din perspectiva unor criterii de integritate. Au avut deja funcţii publice? Au profitat de pe urma lor în mod necuvenit? Au o avere conformă cu mijloacele lor transparente de venit? Au probleme cu legea?
La vremea aceea, la Bacău era primar unul care crease un monopol al transportului local şi încredinţase afacerea firmei mamei lui, care a devenit simbolul baroniadei locale. În toamna 2004, când 98 de candidaţi la parlament şi-au pierdut locul din cauza campaniei similare a Coaliţiei pentru un Parlament Curat, iar partidul cu cei mai mulţi politicieni cu probleme a pierdut o competiţie în care intrase cu mare avantaj, am crezut că s-a terminat cu asemenea tipuri de corupţie şi că oamenii politici vor fi mai cu grijă de acum înainte. Nu a fost aşa, dar măcar atunci când miniştri ca Remeş sau Chiuariu fac ceva ilegal ajung în vizorul DNA. E totuşi un mic progres.
Coaliţia pentru un Parlament Curat a publicat ieri listele candidaţilor la Parlamentul European care nu corespund criteriilor de integritate. Criteriile au fost agreate cu marile partide, PSD, PNL şi PD; au mai subscris UDMR şi chiar nou-venitul PNG, care a colaborat cu Coaliţia. Chiar înainte de această lansare, partidele au făcut un efort să prezinte măcar la europene liste mai curate, aducând independenţi din afara partidelor sau promovând tineri. Foşti miniştri anchetaţi de DNA, precum Codruţ Şereş sau Zsolt Nagy, care ar fi trebuit să deschidă listele la PC, respectiv UDMR, au fost până la urmă retraşi. Justiţia urmează să se pronunţe în cazul lor, dar e mai bine că partidele au decis să nu trimită ca primă garnitură europeană oameni care trebuie încă să-şi clarifice reputaţia. Toată lumea are de câştigat, chiar şi respectivii, iar dacă DNA nu va reuşi să îi dovedească, se pot întoarce întăriţi în politică la viitoarele alegeri, că acestea nu sunt ultimele.
Cu toate aceste eforturi, listele partidelor nu sunt impecabile, ceea ce mă face să reflectez la cauzele cele mai frecvente ale profitului necuvenit în politică. Problema numărul 1 sunt casele. Oricâte case ar avea, demnitarul român vrea şi altele. Locuinţă de serviciu sau de protocol, chiar dacă legea nu îi dă dreptul, eventual pe o suprafaţă enormă şi în cel mai bun cartier rezidenţial şi la o chirie de nimic. Aici a rămas pe lista PSD dl. Adrian Severin, profitorul de lungă durată al unei asemenea situaţii. Dl. Severin are o mare activitate internaţională şi unii vor spune că e păcat să aibă o reputaţie pângărită numai pentru că a stat ani buni într-un apartament de 270 mp pe Kisselef, plătind mai nimic pentru el, după ce l-a primit declarând că nu avea altă casă, deşi avea. Aşa e, e regretabil: dar dacă Severin are într-adevăr o competenţă internaţională şi nu e doar acel caraghios pe care ni-l amintim din scheciul Academiei Caţavencu revoltat de formula apei (deşi era corectă), se pune întrebarea de ce în atâţia ani nu a lucrat ca omul în străinătate să agonisească bani de o casă şi trebuie în continuare să stea în una de la stat.
A doua sursă de probleme sunt afacerile locale ale primarilor şi consilierilor. Lista conţine numele primarului PNL de Baia Mare, trimis în judecată de DNA, şi al celui PD de Oradea, care nu e trimis în judecată, dar e foarte contestat. Împreună cu politicieni de rang mai mic la nivel local, problemele de care sunt acuzaţi sunt cam aceleaşi. Autorităţile locale din zona lor par să facă afaceri mai ales cu apropiaţi de-ai lor sau ai partidului lor. Aceasta e o regulă generală, constituind, de fapt, adevărata miză a alegerilor locale. Faţă de faptele primarului de Bacău citat mai sus (Dumitru Sechelariu), cei de pe actuala listă neagră sunt mult mai modeşti. La rigoare unii vor argumenta că legile sunt atât de complicate şi de încâlcite că, dacă vrei să realizezi ceva într-un mandat, trebuie să o mai iei şi pe arătură. Aşa o fi, dar nu e numai asta, că atunci putem să mai simplificăm din legi. Realitatea este că e aproape de neconceput ca lucrările publice dintr-un judeţ să se dea la noi altfel decât pe linie de partid sau alianţă de partide şi că practic nu există firme neafiliate, că ar fi dat faliment de mult. De asta nu e rău că licitaţiile pentru infrastructură merg, mai nou, mai ales la firme străine, chiar dacă subcontractează ulterior la ai noştri. Mai spargem tiparul.
Partea originală a listei, ca şi a situaţiei româneşti, este că partidele populiste, adică acelea care dau cel mai mult cu gura despre corupţia altora, PRM şi PNG, nu stau prea bine. PRM are mai mulţi profitori şi traseişti pe listă. PNG îl are pe dl. Becali, cu o lungă listă de dosare în care e cercetat, de la evaziune fiscală la şmecherii cu fotbalul, un sport devenit murdar prin practicile unor oameni ca el. Nu numai că Vadim şi Becali nu sunt o alternativă mai curată, dar îi întrec pe toţi ceilalţi de pe liste prin contraperformanţele lor.
În sfârşit, lista neagră mai conţine şi cazul cu totul origianal al lui Daniel Dăianu. Acesta, un economist bun şi un om decent, a recunoscut că a fost ofiţer al Direcţiei Externe a Securităţii trei ani. Acest lucru îl costă, mai ales că partidul lui, PNL, a fost cel mai vocal cu introducerea unei legi a lustraţiei, iniţiativă PNL aflată în parlament. PNL a sperat probabil că popularitatea lui Dăianu la unii din membrii coaliţiei, ca mine, de exemplu (suntem colegi în multe comitete şi comiţii), îl va salva, dar nu a fost aşa, dat fiind că el încalcă în mod clar unul dintre criterii. Chiar dacă temporar a colaborat cu Securitatea. Nedreptatea vine din faptul că e singurul pe listă acuzat de colaborare cu Securitatea, când poate şi alţii au făcut lucruri mult mai grave, dar nu au fost fraieri să ne spună. Aici, marea vină e la SIE, care nu dă dosarele nici unuia dintre agenţii externi (că ar afla aliaţii NATO cum i-am spionat noi de i-am rupt) şi la CNSAS, care azi, când alegem parlamentari, se ocupă de popi, iar când trebuia să se aleagă Patriarhul nu ştiu ce făcea!
Una peste alta, listele nu arată dezastruos, deşi nici prea grozav. Dar când ne gândim că printre observatorii europarlamentari a fost şi dl. Hrebenciuc, e totuşi un progres. Iar dacă o să ne facem de râs trimiţându-l la Strasbourg pe dl. Becali, de parcă acolo ar fi circ, nu parlament, nu va fi el de vină, ci iresponsabilii care l-au votat.
