Garcea de la catedra

Examenele de bac sau capacitate n-au fost urmate numai de procente dezastruoase, ci si de „aforisme“ scolare care te dadeau peste cap de ris. Dupa ultima „capacitate“, antologia umorului s-a imbogatit si cu urmatoarele ziceri:

– Viata albinelor e primejduita mereu de insecte ca: tintarul, viespea, soarecele si ursii, care se urca in fagi, unde sint albinele strinse in colonii, si depun miere.

– In „Pastel“ vedem o batrina care alearga agale prin linistea noptii, cu taciuni aprinsi in mina.

– Baiazid il primeste cu obraznicie pe Mircea cel Batrin si-l face ca pe o albie de porci.

– Cristofor Columb a plecat in America, unde s-a insurat cu o bastinoasa.

Si exemplele, recoltate recent de un saptaminal, pot continua. Ai zice ca, de fapt, ele fac farmecul copilariei. Ca, la urma, urmei, nu-i un capat de tara. Si ca, vedem si la televizor, copiii spun lucruri trasnite. Ei, aici e problema. Exemplele de mai sus nu sint trasnite, ci, iertati-mi expresia, timpite. N-au noima. A, daca, de pilda, in „Pastel“, batrina nu fugea doar agale, ci sarea si gardurile prin noapte, ca Bruce Willis, decis sa salveze omenirea, era o chestie misto. Daca in locul lui Cristofor Columb, in America plecau Gigi Netoiu, Mitica Dragomir sau Sechelariu si luau cite o bastinoasa in chip de folclorista, se schimba treaba. Constiinta sociala a elevului, in formare la virsta frageda a capacitatii, dadea semne de maturizare precoce. Lucrarea sa era ancorata in realitate si putea trece drept pamflet. Daca nu era exact, era macar creativ. Chestiune care nu li s-a intimplat nici macar profesorilor la examenul de titularizare, unde, in majoritatea lor, n-au trecut de nota 4 nici macar din ambitia de a se apropia de esecurile de la bacalaureat ale elevilor care le-au trecut mai de mult prin mina. La Iasi, la matematica, din 119 candidati, mai bine de jumatate au scos note de repetenti. In Suceava, procentul celor admisi a fost de vreo 26-27. In Dolj, la geografie, nici un candidat din cei 37 inscrisi n-a vazut la fata nota 5. In general, cind vorbeam despre invatamintul romanesc, incepeam cu marile reusite olimpice, continuam cu mitingurile si inghetarea anului scolar si incheiam apoteotic cu rezultatele submediocre de la capacitate si bac, bucurindu-ne de „hazul“ perlelor din teze. Nimeni nu reusea sa lege performantele olimpice de mitinguri si de repetenti. Ai zice ca nenorocirea nationala de la examenul de titularizare sporeste misterul. Nu sporeste nimic. Explica. Explica rateurile in proportie de masa (in unii ani) la capacitate si bacalaureat. Explica si de ce la televizor moderatorii de ultima ora habar n-au de gramatica limbii romane (care se invata in gimnaziu). Dar mai ales ne lamureste ca si in ceea ce priveste invatamintul, Romania e impartita in doua-trei categorii: premiantii, mediocrii si submediocrii. Daca primii se implinesc si datorita unor exceptionali profesori, ultimii ramin cum sint fie din lehamitea unor dascali de a lupta cu neantul, fie din neantul existent chiar in „dascalii“ de nota 1. De aici incolo ar trebui sa inceapa reforma invatamintului romanesc.