de Cristian UNTEANU, Bruxelles
Credeam ca, pentru aceasta vara cel putin, analistilor care se ocupa la Bruxelles de dosarul romanesc le va fi de ajuns grija de a descifra si a recompune programul social initiat de PSD pentru „a da putin la cit mai multi“, in perspectiva preocuparilor legate de extinderea UE si a evaluarii cit mai precise a stadiului in care se afla evolutia fenomenului saraciei in tara noastra. Si aceasta, evident, in comparatie cu situatia inversa, cea a evolutiei prosperitatii in cele mai multe dintre tarile care ne-au fost pina acum colege in „grupul Helsinki“, cel din care se vor selecta primele state care vor adera la UE, incepind cu 2004.
Ei bine, n-a fost sa fie asa, iar asta se datoreaza artei, uimitor de bine stapinite, de a ne da cu stingul in dreptul. Si nu oricum si oricind, ci, de fiecare data, exact atunci cind situatia este cel mai aproape de punctul de explozie, adica in clipa cind lovitura produce maximum de daune posibile. Ieri, in plin week-end, pe fluxurile de stiri ale agentiilor de presa, a fost difuzata o stire care prelua un comunicat al Inspectoratului General al Politiei de Frontiera din Romania, text provenind de la o autoritate incontestabila si responsabila si care, in definitiv, in domeniul sau specific de competenta reprezinta pozitia tarii noastre si a Guvernului Romaniei.
In comunicat li se explica persoanelor care depasesc limita de trei luni de sedere legala in spatiul Schengen ca, in conditiile in care legislatia romaneasca nu prevede nici un fel de pedepse pentru o asemenea situatie, si acestea doresc sa se intoarca acasa, sa nu mai plateasca diverse sume de bani celor care se ofera sa le aduca inapoi si sa le fereasca de reactia autoritatilor… reactie care nu poate exista deoarece nu este prevazuta nici prin lege si nici prin reglementari specifice date de organisme competente.
Si ce e rau in asta? – v-ati putea intreba, uimiti poate ca ziaristii cauta mereu nod in papura, acum chiar si in cazul unui comunicat de tip umanist al Politiei Romane, care ne invata cu competenta cum sa ne ferim de escroci. La o prima citire neatenta a documentului, asa pare sa fie. Dar, vazut de la Bruxelles, textul cu pricina pune o serie de probleme foarte serioase. In primul rind, in ciuda promisiunilor ferme facute de Romania inainte de luarea deciziei privind ridicarea obligatiei de viza, comunicatul in cauza arata ca tara noastra nu a luat masuri specifice privind sanctionarea celor care incalca legislatia Schengen privind rezidenta si depasesc limita celor trei luni, convenita cu UE prin acordul de ridicare a vizelor. In text se spune clar ca Romania nu are asemenea prevederi specifice, sanctiunile fiind luate exclusiv de statele membre Schengen. In consecinta, cel care este considerat drept rezident ilegal in spatiul Schengen (fiind expulzat si primind pe pasaport indicatia de interdictie de intrare in statele UE pe o durata determinata) la noi nu pateste nimic.
A doua intrebare: cui i se adreseaza comunicatul Politiei de Frontiera din Romania? Oare dumneavoastra, celor care planuiti un concediu pentru care stringeti cu efort banii necesari timp de un an? Oare celor plecati in vizite la rude sau prieteni si care prezinta cu scrupulozitate la ghiseele vamale toate dovezile cerute de legislatia romaneasca? In orice caz, nu. Cei vizati ar fi persoanele aflate la munca la negru in UE, miile si miile de cersetori sau delincventi organizati acum in bande care terorizeaza unele dintre tarile vest-europene, adica tocmai cei care (si Politia de Frontiera ar trebui sa se intrebe cum anume) au reusit sa iasa din tara evitind orice control, detinind cel mai adesea seturi complete si diferite acte de schimb, inclusiv mai multe pasapoarte.
A treia intrebare: de ce acum? De ce a fost emis acum acest comunicat, acum, cind scandalul tiganilor romani cersetori si delincventi este in plina desfasurare? Chiar crede cineva ca asemenea sfaturi parintesti ii vor lamuri sa se intoarca acasa si sa nu mai strice imaginea Romaniei in lume? Oricum, nu le pasa pentru ca sint primii informati de pedepsele ce i-ar astepta, sau nu, in Romania si stiu precis cit si cui trebuie sa plateasca pentru obtinerea unui pasaport consular (prin simpla declaratie de pierdere sau furt a documentelor de calatorie), ca dupa aceea, in Romania, prin acelasi procedeu, sa-si faca rost de un nou pasaport pe care, evident, nu mai figureaza stampila de interdictie de intrare in UE.
Iar daca lucrurile stau asa, atunci cum sa creada cineva ca autoritatile noastre, Guvernul Romaniei nu folosesc un dublu limbaj: una se spune la Bruxelles (promisiuni, angajamente, protocoale etc.) de catre oficialii nostri care se succed aici in flux continuu, saptamina de saptamina, si cu totul altceva exista acasa in termeni de legislatie si prevederi administrative. Exemplul deci al artei de a da cu stingul in dreptul, in cel mai potrivit moment.
Si ce s-ar putea face? Operarea unei distinctii foarte clare, facute de noi in primul rind, intre majoritatea „cuminte“ a turistilor si destinatarii comunicatului in cauza, marginalii, refugiatii pe motive economice, romii inadaptati si care nu doresc sa se integreze in viata sociala din Romania. Aceasta din urma categorie provoaca probleme foarte serioase si tensioneaza acum relatiile dintre Romania si UE, asta in conditiile in care negocierile de aderare merg cum merg, fara sperante de mai bine. Apoi, daca se identifica problema reala, daca exista curajul de a preciza in mod clar din cine se compune grupul „romanilor cu probleme“, sa cerem ajutorul partenerilor din UE.
Nu functionarilor de la Bruxelles sau celor din Delegatia Comisiei Europene de la Bucuresti, oameni de bine, plini de cele mai bune intentii, dar fara puterea si competenta de a intelege si de a se implica in rezolvarea unor probleme specifice din domeniul justitiei si afacerilor interne. Dar cui? Cei care ar trebui sa fie chemati si integrati, ca observatori, in echipele speciale ale Ministerului de Interne sau Politiei de Frontiera, sint specialistii din diversele unitati ale politiilor din statele UE. Sa vina, sa stea o perioada in conditii operationale reale, sa patruleze eventual in Ferentari sau Rahova. Sa-i revada pe cei pe care poate ca ii arestasera la cersit pe strazile din Paris, Londra sau Bruxelles, acum insa la ei acasa, in fabuloasele palate cu turnulete… Sa asiste la o interventie dramatica a trupelor noastre speciale trimise sa aplaneze o bataie intre grupuri sau sate de tigani, sa fie pusi macar o data in viata in fata gestului teatral al tinerei doamne rome care-si ia bebelusul de picioare si ameninta ca-i zdrobeste capul de masina politiei.
De ce nu-i invitam apoi la ghiseele vamale de la Otopeni pentru a va cunoaste si pe dvs., cei cu actele in regula? De ce sa nu se duca acolo pentru a avea ocazia sa se intrebe pe unde pleaca toti ceilalti, cei care le fac probleme si care sint subiect de scandal permanent? De ce nu facem nimic din toate acestea? Poate pentru ca, pur si simplu, problema aceasta nu s-ar putea rezolva printr-un simplu si parintesc comunicat de presa.
