Geopolitica in criza de timp – avantaj Rusia?

O sumara trecere in revista a evenimentelor internationale majore din ultima perioada evidentiaza ca, in „partida geopolitica de sah“ Europa – SUA, ambele parti se comporta ca si cum fiecare dintre protagonisti ar fi intrat in criza de timp.

Ceea ce pot vedea chiar si amatorii acestui „joc de sah“ este o tot mai mare distantare a Europei de politica promovata de Statele Unite ale Americii. Reprosurile de unilateralism ale europenilor adresate cu o tot mai mare frecventa Washingtonului sint elementul vizibil al mecanismului de… distantare dintre cele doua parti. Trei mari subiecte sint cele mai fierbinti in dialogul SUA – UE, dupa cum subliniaza saptaminalul rusesc Vek. Acestea sint Acordul de la Kyoto, Tribunalul Penal International (TPI) si Criza israeliano-palestiniana cu componenta sa – Yasser Arafat.

In ceea ce priveste TPI, Uniunea Europeana a tinut chiar sa-si „arate coltii“ patronului de peste ocean. In momentul in care SUA au amenintat ca vor bloca prin Consiliul de Securitate al ONU operatiunea de mentinere a pacii in Bosnia, in cazul in care UE nu opreste „ofensiva“ de anchetare de catre TPI in aceasta directie, inaltul comisar al UE pentru problemele externe si de securitate, Javier Solana, a anuntat ca Uniunea Europeana este capabila ca inainte de termenul stabilit – 1 ianuarie 2003 – sa preia comanda in Bosnia, „despovarindu-i“ pe americani de participarea la aceasta operatiune. De altfel, si in acest moment 80% dintre „castile albastre“ aflate in Balcani sint de provenienta europeana si nu americana. O politica independenta europeana in problemele de securitate fara nici o participare americana este total neconvenabila Washingtonului. Analistii politici considera ca acum daca SUA ar „divorta“ de Europa in problemele politico-militare si de securitate ar fi o grava eroare pentru ambele parti, tinind seama ca este chiar posibil ca intr-un viitor nu prea indepartat directiile de actiune si conceptiile privind securitatea Europei si Americii sa fie total diferite. Pina acum, Washingtonul a dat dovada de suficienta intelepciune, obtinind aminarea cu 12 luni a dezbaterilor asupra Acordului de la Roma, din 1998, privind Tribunalul Penal International.

De pe margine, fara a i se cere sa fie arbitru, in toate aceste trei probleme, Rusia, cu toate complexitatile cu care se confrunta, este de partea Europei. Cel putin in ceea ce-l priveste pe Yasser Arafat, Moscova a subliniat cu claritate ca „sustine dialogul doar cu reprezentantul ales legitim al Autonomiei Palestiniene“. La fel si in problema Tirbunalului Penal International (TPI). Recent, ministrul rus al afacerilor externe, Igor Ivanov, declara ca „din punct de vedere politic, Kremlinul nu are nimic impotriva statutului TPI“. Ratificarea de catre Rusia a acestui statut al TPI este doar o problema de timp, a precizat Igor Ivanov, evidentiind ca Moscova „nu se teme“ de o implicare a TPI in „problema Ceceniei“.

Clinciul in care se afla SUA si Uniunea Europeana in privinta TPI – copilul iubit al liberalilor europeni – ofera Rusiei mari posibilitati de manevra in problemele de politica externa. Nu trebuie sa se uite ca la recentul summit al principalelor state industrializate ale lumii, Moscova a fost acceptata ca membru cu drepturi depline in cadrul „Grupului celor 8“, obtinind si promisiunea ca viitoarea reuniune la cel mai inalt nivel sa aiba loc in Rusia. Kremlinul este foarte atent la tot ce se intimpla in Europa si se implica in problemele continentului. Atentia ce i se acorda Rusiei este reflectata si de vizita la Moscova a lui Edmund Stoiber, candidatul UCD-UCS la postul de cancelar al Germaniei, ca sa nu mai vorbim de recenta intilnire, „fara cravata“ de la Soci dintre presedintele Vladimir Putin si presedintele Frantei, Jacques Chirac, in timpul careia cei doi interlocutori si-au manifestat dorinta ca Rusia si Uniunea Europeana sa mearga „mina in mina“. Kremlinul este mai aproape de Uniunea Europeana, urmarindu-si propriile interese, nu de dragul Europei. Moscova este preocupata sa nu piarda nimic si sa nu-i fie afectate interesele nici ca urmare a extinderii NATO, in luna noiembrie la Praga, si nici dupa integrarea Poloniei si Lituaniei in Uniunea Europeana, cind enclava Kaliningrad ar putea ramine izolata de restul Rusiei.

Daca avem in vedere si celelalte puncte fierbinti ale planetei, amintind doar de Orientul Mijlociu, Afganistan, Irak, cele doua Corei… am putea spune ca intreaga geopolitica a lumii se afla in criza de timp.