Pizza vine întotdeauna mai repede

Locuiesc într-o zonă centrală a Craiovei. Ziua, blocul meu este înconjurat de un permanent du-te-vino. La parter, cele două bănci asigură prin prezenţa paznicilor de la intrare glazura respectabilităţii. Clienţi gomoşi cu transfuzii de prosperitate ocolesc blocul, pentru a cântări exemplarele de marcă ale salonului auto din vecinătate. Restaurantul de peste drum răsună de burţi ghiftuite. Atmosferă de buric de târg, în care mirosurile predominante sunt cele ale banilor şi prăjelilor. Când vine noaptea însă, respectabilitatea zonei se risipeşte mult prea facil. Turme de câini cântători îi încercuiesc rând pe rând pe locuitorii întârziaţi, haite de şmecheri bengoşi latră la orice biped cu parfum feminin, iar gropile nu se mai văd în orbirea farurilor, devenind capcane invalidante. Dacă ar fi numai asta, situaţia ar invita doar la reproducerea pasionantă a vreunui palpitant quest computerizat. Dar… în centrul Craiovei pizza vine mai repede decât poliţia. Capacele de la maşini se fură periodic. Ritmicitatea spargerilor de apartamente la etajele superioare se înrudeşte deja cu tradiţia. Pigmentul nocturn este adus de nelipsitele „liniuţe“ pe drumul european când e frig sau cursele de motoare când e cald. Avangardiştii fenomenelor nocturne nu ezită să împartă – silenţios, din respect pentru vecinii adormiţi – pumni şi picioare după program fix. Şi pizza continuă să vină mai repede decât poliţia.
Poliţia craioveană munceşte la construirea unei noi legende despre olteni: oraşul cu cele mai palpitante străzi din ţară, prezenţa nelipsită a ştirilor de la ora cinci, câmp de joacă pentru tinerii studioşi ai săbiilor ninja. Despre mai-marii poliţiei umblă zvonul perseverent al împumuturilor repetate făcute în faimosul cartier al băncilor craiovene din Faţa Luncii. Un atare zvon nu ar interesa pe multă lume, atâta timp cât străzile oraşului ar fi securizate de echipaje de poliţie care nu doar rulează încet în maşini încălzite pe bulevardele luminate. Dar unii cetăţeni ai Băniei tremură noaptea pe străzi nu doar de frig, ci şi de frică. Receptarea de către populaţie a instituţiei ce ar trebui să menţină ordinea publică spune mai mult decât o mie de zvonuri. Un poliţist corupt face subiectul scenariştilor americani, în timp ce, la noi, un astfel de individ este indisolubil legat de normalitate. Cu ani în urmă, un grup de umorişti olteni a făcut carieră exploatând imaginea poliţistului Garcea. Nimeni nu s-a întrebat atunci care este semnificaţia acestui succes. Iată însă că vidul creat de disoluţia autorităţii poliţiei nu a întârziat să-şi aducă la lumină monştrii. Că infracţiunile umblă în libertate pe străzi, sprijinite pe o parte de bulanul poliţienesc şi de cealaltă parte de roba judecătorească, este în Craiova secretul lui Polichinelle.
Într-una dintre cele mai aglomerate intersecţii craiovene, chiar în mijlocul ei, un excavator blochează de câteva zile unul din sensurile de circulaţie. Motivul este eterna reparare a drumului. Realitatea este că muncitorii nu numai că nu se grăbesc să termine lucrarea, ci şi absentează cu orele din zonă. Desigur că nu se găseşte nimeni care să aplice o amendă usturătoare firmei răspunzătoare. Un astfel de excavator, penal de această dată, blochează simbolic ritmul normal al vieţii acestui oraş. Acest excavator poartă numele de ticăloşie, hoţie şi violenţă. Însă ştim cu toţii exact cine este însărcinat cu aplicarea unei corecţii dure. Şi aşteptăm… însă pizza soseşte întotdeauna mai repede.