Clisura Dunării este o zonă mirifică – o fâşie de şosea mărginită pe o parte de munte şi pe cealaltă, de fluviul Dunărea. Dacă înainte chiar şi circulaţia rutieră era interzisă, în prezent, mii de turişti doresc să-şi petreacă Revelionul în vilele de pe malul Dunării.
Mehedinţi. Pensiunile amplasate pe clisura Dunării, de-a lungul DN 57, completează atmosfera mirifică a celei mai frumoase zone din Mehedinţi, unde mulţi români îşi doresc să-şi petreacă Sărbătorile. Administratorii sunt sufocaţi de numărul cererilor venite din întreaga ţară, de la turişti care vor să-şi petreacă Revelionul lângă Cazanele Dunării şi lângă cea mai mare statuie din Europa – Chipul lui Decebal.
Drumul care serpuieşte prin munţi are o lungime de 114 km şi este pe cât de anevoios, pe atât de frumos. În această zonă, în urmă cu 17 ani, circulaţia era interzisă. Între Moldova Noua şi Orşova, pe timpul comuniştilor nu circulau decât maşinile de armată. „Aici erau foişoare înalte care îţi lăsau impresia că te afli într-o cetate păzită din cele patru zări. Doar grănicerii şi securiştii aveau voie prin zonă. Malul Dunării era brăzdat de tractoare şi pământul era fărâmiţat. Dacă cineva încerca să vină pe aici, câinii lupi ai armatei îi luau urma şi era prins şi băgat la puşcărie“, a povestit Mihai Drăghici, pescar. În această zonă, Dunărea se îngustează foarte mult, până pe malul celălalt fiind doar 800 de metri. În prezent, zona Cazanelor Mari şi a celor Mici este folosită doar în turism şi pentru plimbări cu şalupe şi vapoare.
Ieri – drum spre libertate, azi – zonă de concedii şi distracţie
Majoritatea românilor sunt atraşi în Mehedinţi, la Dunăre, de preţurile scăzute, de până la 120 de lei pentru un sejur de trei zile, practicate de proprietarii celor aproape 30 de pensiuni, a căror capacitate ajunge la aproape 800 de locuri. Preţurile nu includ costul croazierelor pe Dunăre, al utilizării ambarcaţiunilor nautice şi al altor activităţi turistice de sezon. Cu toate acestea, numai în luna decembrie s-au înregistrat peste 1.000 de cereri.
Oamenii din Dubova îşi amintesc de cei care au avut curaj să treacă fraudulos Dunărea şi povestesc turiştilor ce se întâmpla pe timpul lui Ceauşescu aici. „Deşi erau santinele peste tot, fugea lumea, că era greu. Nu aveam nimic şi eram rupţi de lume. Doar la televizor mai vedeam pe nu ştiu ce program sârbesc ce se întâmplă şi atât. Chiar vecinii mei, Viorel şi Nicu, au trecut Dunărea. I-au scris mamei lor că sunt în Australia, dar nimeni nu i-a mai văzut de atunci“, a spus Ana Mitrache.
Mirajul Vestului nu mai este acum atât de puternic. „Nu mai pleacă nimeni peste Dunăre. Acum le dau paşaport şi pot pleca legal. Nu mai trebuie să fugă şi să-şi găsească sfârşitul, că mulţi au murit şi nimeni nu a spus nimic că nu era voie. Găseau înainte cel puţin un băiat înecat pe săptămână. Unii au avut noroc, alţii nu. Acum, cei care sunt prinşi de Poliţia de Frontieră peste şenal sunt sârbi, care spun că vin la pescuit, dar cred că vin spre ţara noastră, care a intrat în Europa“, a spus şi Maria Dumitra.
Legenda Cazanelor Mici
Despre clisura Dunării există şi legende. Se spune că, demult, un sârb supărat că soţia lui nu îi dădea dreptate niciodată, a legat-o de o piatră în mijlocul Dunării. Locul unde ea şi-a găsit sfârşitul este cunoscut acum ca zona Cazanelor Mici. Legenda spune că lacrimile bătrânei au făcut ca acolo apa să nu se oprească niciodată din învârtit. Se mai spune că, în serile cu cer noros, când adie vântul, pe malul Dunării se mai aude şi astăzi plânsul babei Caia.
