Asaltul MoldoRusiei

Deşi distanţa dintre capitala României şi Chişinău este pe jumătate cât cea dintre Bucureşti şi Viena, corul televiziunilor autohtone a atins în ultimele săptămâni doar colateral şi cu o foarte mare precauţie un subiect extrem de inflamabil. Căci relaţiile româno-moldoveneşti trec în această perioadă printr-o criză fără precedent.  
La sfârşitul anului trecut, doi diplomaţi români au fost expulzaţi din Moldova. Or, se ştie că motivele oficiale de expulzare ale diplomaţilor unei ţări străine nu pot fi decât acuzele foarte grave de terorism sau spionaj. Ce subiect mai bun de dezbateri ar fi putut găsi bulimicele noastre televiziuni înfometate de senzaţional? Ştirea a fost totuşi trecută la diverse. Conflictul dintre ţările despărţite de Prut a continuat cu interzicerea accesului pe teritoriul Republicii Moldova a patru preoţi români, unul dintre ei paroh de peste zece ani în raionul Cahul. Mai mult, Mitropolitul Basarabiei, Prea Sfinţitul Petru Păduraru, a fost ţinta unui control extrem de amănunţit la vamă, grănicerii moldoveni căutând în roata de rezervă a maşinii mitropolitului droguri! Faptul este cu atât mai uimitor cu cât Prea Sfinţia sa deţine un paşaport diplomatic ce ar trebui să-i garanteze respectul autorităţilor vamale ale oricărei ţări. Nu însă şi în cazul Republicii Moldova. În ciuda unor astfel de evenimente, cecitatea diurnă a televiziunilor – mai pe româneşte, orbul găinilor – a împiedicat acest subiect să capete anvergura meritată. În schimb, catastrofă naţională titrată gros pe ecrane: dificultăţile produse de zăpada abundentă căzută în luna… ianuarie. Senzaţională ştire, nu-i aşa?
Dacă media a tratat cu sictir problemele de peste Prut, oficialităţile Ministerului român al Afacerilor Externe s-au sesizat prompt în privinţa diplomaţilor, dar ineficient. Fără să doresc să adaug şi eu o piatră pe mormântul politic în construcţie al domnului Cioroianu, nu pot să nu remarc cu neplăcere că vizita Domniei sale la sfârşitul anului trecut la Chişinău a fost prilej de noi tensiuni. Nereuşind să stabilească o întrevedere cu omologul său moldovean, Cioroianu solicitase oficial cu câteva săptămâni înainte sprijinul UE în disputele României cu Republica Moldova. Implicit, ministrul a recunoscut eşecul instituţiei pe care o coordonează în a menţine relaţii normale cu singura diplomaţie din lume pentru care românii nu au nevoie de translatori. În acest peisaj dominat de ignorare mediatică şi amatorism diplomatic, este surprinzătoare insistenţa cu care preşedintele Băsescu a reluat în discursurile sale din ultima perioadă problema basarabeană. Fără un suport serios din partea altor actori publici, vocea preşedintelui nu are însă decât două şanse: fie să fie suspectată de populism, fie să rămână izolată.
Este evident rolul important jucat de Moscova în stabilirea atitudinii agresive a autorităţilor comuniste de la Chişinău. Pentru cine are nevoie de dovezi, este suficient să menţionăm că expulzarea preoţilor români din Republica Moldova a fost efectuată fără nici o explicaţie de autorităţile laice, nu de cele religioase. Se pare că dramoleta jucată de comuniştii moldoveni este doar o mică piesă a conflictului economic dintre Rusia şi UE, conflict intensificat odată cu preconizata implicare a Gazprom în Nigeria, una dintre ţările cele mai bogate în gaze naturale. Astfel, singura şansă oferită românilor de peste Prut în faţa asaltului MoldoRusiei este substituirea forţei de muncă văduvite a României. Efectul pe termen mediu? Dispariţia românilor din Republica Moldova.