Despre ultimul golgheter al oltenilor, Gică Craioveanu, desemnat de un sondaj al suporterilor ca fiind cel mai iubit fotbalist al Universităţii de după revoluţie, în Spania se află în lucru o carte intitulată „Contele Albastru“.
Născut în Hunedoara pe 14 februarie 1968, Gică Craioveanu a învăţat tainele fotbalului în Oltenia, debutând în Divizia A sub culorile alb-albastre ale Universităţii în returul fast al oltenilor, 1990-1991, la sfârşitul căruia a îmbrăcat tricoul de campion. A devenit apoi căpitanul echipei şi golgheterul campionatului naţional în două ediţii, 1994 şi 1995, după care a părăsit România, transferându-se în Primera Division. Publicăm mai jos un fragment dintr-un amplu interviu cu Gică Craioveanu din volumul „Fenomenul Universitatea ‘91“, carte care va fi lansată marţi, 19 februarie, ora 12.00, în sala mare a Primăriei Craiova.
– După acel sezon (1994-1995), ai părăsit România. De ce Spania?
– Am avut mai multe oferte, printre care Standard Liege, Toulouse, dar mie mi-a plăcut campionatul Spaniei. I-am spus impresarului meu, Giovanni Becali, că vreau neapărat să joc în Primera Division. Îmi plăceau foarte mult campionatul iberic, stilul lor de joc. De fapt, fotbalul nostru era asemănător cu cel spaniol, foarte deschis, cu multe ocazii, spectaculos. Întotdeauna mi-a plăcut spectacolul fotbalistic. Şi visul mi s-a împlinit, Becali ducându-mă în vara lui 1995 la Real Sociedad. Am jucat şi în Segunda Division, dar am pus ghetele în cui tot în Primera Division, ultima oară fiind la Getafe CF. Am plecat în străinătate cam târziu, la 27 de ani împliniţi. Şi atunci abia am reuşit să plec de la Universitatea. Antrenorul Victor Piţurcă şi preşedintele Victor Becali trăgeau de mine să rămân, să continuu cu Craiova. Ei ţineau foarte mult la mine… Campionatul acela, 1994/1995, a fost unul dintre cele mai bune pentru Universitatea în acei ani.
– Craiova însă a terminat pe locul II…
– Da, tot Steaua a luat titlul, ca şi în precedentul campionat, dar noi am practicat cel mai frumos fotbal. Piţurcă era – şi este – un mare antrenor. Cum ziceam şi mai înainte, jucam frumos, spectaculos, câştigam la scor, plus atmosfera. Erau prime foarte bune pe atunci, domnul George Constantin Păunescu era finanţator. Într-un cuvânt, a fost un sezon special, m-am simţit cel mai bine atunci, a fost ceva ieşit din comun… Am dat, reamintesc, 27 de goluri! Îmi amintesc un episod petrecut înaintea meciului cu Petrolul Ploieşti, de la Craiova. Un jucător de la Petrolul, înainte de meci, s-a adresat nouă, celor de la Universitatea: „Băieţi, ia uite ce ne-a spus antrenorul nostru (Ion Marin – n.a.)… că Piţurcă îl ia la mişto, că joacă tot cu trei atacanţi… Daţi drumul la câini!“. I-am bătut pe petrolişti cu 4-0! Jucam, într-adevăr, cu trei vârfuri, făceam spectacol, jucam numai la atac. Am dat în acel campionat aproape 100 de goluri (83 – n.a.).
Lucrez în mass-media din Spania
– Ce faci în Spania ?
– Lucrez la un post TV, La Sexta, şi la unul de radio, Onda Cero, sunt analist, nu comentator. Emisiunea de la postul de radio este aparte prin audienţă, avem aproape 600.000 de ascultători! Este ceva extraordinar…
– În Spania ţi se pregăteşte ceva acum, o statuie şi o carte!
– Cum spuneam, fără falsă modestie, am fost iubit nu numai la Craiova, ci şi în Spania, unde m-am stabilit de câţiva ani buni. Când statuia va fi montată, atunci discutăm.
– Cartea?
– Un ziarist spaniol vrea să-mi dedice o carte, a şi intitulat-o, „El conte asul“ („Contele albastru“).
– Alb şi albastru sunt culorile Universităţii, echipa care te-a lansat în fotbalul mare!
– Cartea asta, deocamdată un proiect, este una care reflectă… culoarea echipelor la care am jucat, toate având albastru în echipament! Eu sunt contele! Acest ziarist este foarte ataşat de Getafe, ultima mea echipă. Vedeţi cum este fotbalul? Cineva acolo sus a făcut ca eu să joc la echipe ale căror culori au avut albastru din plin. La Slatina alb-albastru, la Craiova alb-albastru, la Real Sociedad – albastru, la Villareal galben-albastru, iar la Getafe – albastru cu alb. Cu alte cuvinte, aproape toată viaţa mea de fotbalist a fost… albastră.
