Lipsa de noroc, ca o lipsa de aritmetica

In primul semestru al anului 2001 s-a intimplat un lucru destul de straniu in lumea afacerilor private. Este un an postelectoral, deci ne-am fi asteptat la o crestere a inflatiei, care nu a venit. Este un an in care Occidentul se pregateste de criza, reducind cheltuielile si majorind veniturile pe orice cale. Reducerea cheltuielilor companiilor occidentale (cele europene in primul rind, pentru ca doua treimi din comertul nostru depinde de tarile Uniunii Europene) inseamna reducerea bugetelor pentru noi investitii, reducerea preturilor la marfurile importate, reducerea bugetelor de publicitate. Nu sintem inca in Uniunea Europeana, dar economia Romaniei este dependenta intr-o mare proportie de comenzile occidentale. Daca un consiliu de administratie din Amsterdam a hotarit in octombrie 2000 ca vine criza economica si deci trebuie reduse cheltuielile, atunci, in mai 2001, unele ziare si posturi de televiziune din Romania vor avea dificultati sa-si plateasca salariatii, pentru ca o mica parte din cheltuielile de publicitate hotarite la Amsterdam contribuia la plata salariilor din postul respectiv de televiziune din Iasi, sa zicem. Totusi, reducerea cheltuielilor occidentale in Romania, chiar daca se vede in volumul investitiilor straine din Romania, nu a generat modificari profunde ale mediului economic, pentru ca oricum erau la un nivel de tot risul.

Astfel incit, pentru multe companii private din Romania, surprizele s-au tinut lant. Inflatia nu a crescut, ci a scazut, asa ca exportul a adus mai putini bani decit ne asteptam. Investitiile straine nu au crescut, deci au venit mai putini clienti noi. Dintre clientii existenti, unii si-au redus bugetele, deci au existat dificultati de a asigura fluxul de trezorerie necesar functionarii.

Pentru multi din sectorul privat, acest semestru nu a fost numai plin de surprize, dar si plin de necazuri. Este drept ca multe firme au inregistrat indicatori mai buni decit in primul semestru al anului 2000, dar la un nivel in dolari sau in euro mai mic. Respectiv au scazut veniturile, dar intr-o anumita masura au scazut si cheltuielile. Cifra de afaceri mai redusa a dus la o prudenta mai mare in sectorul privat, ceea ce va face ca investitiile (in masini, echipamente, cladiri) sa se reduca in semestrul al doilea.

Dar acest semestru plin de surprize ne-a aratat inca o data ce importanta este planificarea in afacerile private. Cine a planificat (sau a mers pe intuitie, calea cea mai rea de a face afaceri) investitii, dezvoltari, cresteri, cine a luat imprumuturi la 85% dobinda, cine a mizat pe cresterea inflatiei are acum necazuri majore. Chiar si numai faptul ca o parte din clienti a cumparat de la firmele private, dar nu a platit la timp, a creat ceea ce se numeste sincope in cash-flow (sau in fluxul de trezorerie), sincope platite scump cu majorari de taxe si impozite.

O situatie recenta imi vine acum in minte. Este cazul unei mici firme de consultanta care ne-a cerut in urma cu doi ani o analiza a sanselor de mentinere in piata. Am observat atunci un lucru important. In fiecare an, cheltuielile firmei erau la acelasi nivel – aproximativ 500.000 de dolari pe an – dar veniturile scadeau treptat de la un milion de dolari in 1996, ajungind la 550 de mii in 1999. Am cautat cauza si am vazut ca o mare parte a veniturilor venea de la un singur client, care incepuse sa-si reduca bugetele si care platea alandala. Am recomandat firmei sa reduca toate cheltuielile si sa incerce sa mareasca lista de servicii pentru a majora veniturile. Pare simplu. Dar nu a facut asa. In vara lui 2001, patronul nu-si mai luase salariul de trei luni, redusese personalul in pripa, chiria nu era platita, iar taxele la stat, intirziate. Patronul a incalcat prima regula a oricarei afaceri private. Veniturile trebuie sa fie mai mari decit cheltuielile. Si a doua regula. Planificarea. Ca sa nu mai spun ca acum o incalca pe a treia. Daca aritmetica este impotriva ta, nici norocul nu te mai ajuta. Oricit de cinstit ai fi, oricit de mult ai munci, oricit de buna ti-ar fi echipa, nimeni nu poate trai la infinit cu cheltuielile peste venituri. Chiar daca noua ni se pare ca intreprinderile de stat fac asa. Sorocul le va veni si lor.