Vidul legislativ va da mult de furcă românilor, în ciuda tuturor avertismentelor Uniunii Europene şi ale Curţii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg. Guvernanţii bat toba cu reforma în justiţie doar în măsura în care aceasta serveşte intereselor proprii, nu de dragul dreptăţii.
În lipsa unor prevederi clare, care să respecte dreptul la proprietate, judecătorii sunt nevoiţi să ia de bune documentele depuse la dosar, neavând atribuţii în verificarea autenticităţii acestora. Aşa se explică faptul că un proces deschis de ani buni nu a fost judecat niciodată pe fond şi că la dosar apar tot felul de acte mai mult sau mai puţin valabile. Este şi cazul aşa-zişilor moştenitori ai doctorului Constantin Anghelescu, care revendică imobilul din b-dul Magheru nr. 5-7, deşi, la momentul naţionalizării, nu ei erau proprietari de drept. Mai mult, din dorinţa de a intra cu orice preţ în posesia acestuia, pretinşii moştenitori depun la dosar acte falsificate grosolan, ajungând chiar să-şi dispute în instanţă dreptul de moştenire. Documentele, cele adevărate, vorbesc de la sine…
Dovezile
Actul de „naştere“ a imobilului din b-dul Magheru nr. 5-7, Casa Lido, este datat 30 octombrie 1929, când societatea Lido se angajează să construiască o clădire pe b-dul Brătianu (actualul bulevard Magheru), spunând că va plăti contractul pentru apă şi canal în două rate. Documentul este semnat de Jean Pauker, unul dintre acţionarii societăţii.Un an mai târziu, pe 3 iulie 1930, doctorul Constantin Angelescu semnează un contract cu SC Lido, în care spune că societatea poate construi pe terenul lui. În perioada 1938 – 1944, proprietarele imobilului erau Uzinele Comunale Bucureşti, din 1946 proprietar fiind SC Lido…
În 1949, anul primelor naţionalizări, la data de 15 august, există o notificare întocmită de Institutul Central de Statistică, adresată Uzinelor Comunale Bucureşti, prin care se face cunoscut că „de la 1 august 1949, ştrandul Lido din b-dul G-ral Magheru nr. 5-7 a trecut din exploatarea Societăţii comerciale de stat pentru exploatarea hotelurilor şi restaurantelor în folosinţa Institutului Central de Statistică“. „În consecinţă, vă rugăm a avea în vedere aceasta şi a se aplica tariful legal respectiv, facturându-se pe viitor direct pe adresa ICS-ului“, se arată în document.
Alt act care dovedeşte faptul că imobilul din b-dul Magheru este proprietatea societăţii Lido este „Formularul pentru verificarea şi stabilirea impunerii la taxele de salubritate şi gunoi“, bazele impunerii fiind un imobil cu şase etaje şi o suprafaţă construită de 900 mp. Adresa este: B-dul Tache Ionescu nr. 5-7, adică exact sediul din Magheru nr. 5-7, în care funcţionează hotelul Lido.
Fiind în Garda regelui, şi-a fabricat actul de proprietate
La 19 octombrie 1950, Consiliul de Stat emite Decretul 92 pentru naţionalizarea unor imobile. La numărul de ordine 370 figurează Angelescu Constantin, cu şase apartamente în Bucureşti, pe strada General Magheru nr. 3 – 57 şi Dorobanţi nr. 3. Cel puţin curioasă această formulare: între 3 şi 57 există 28 de numere impare. Absolut imposibil ca dr. Angelescu să fi avut cinci apartamente întinse pe 28 de numere şi încă unul în Dorobanţi…Totuşi, ar putea fi o explicaţie. După cum susţin istoricii, Constantin Angelescu a făcut parte din Consiliul regal al lui Carol al II-lea din 1938 până în toamna lui 1940. La 22 iunie 1940 se înfiinţează, prin Decretul nr. 2056, Partidul Naţiunii, conceput ca partid unic şi totalitar, sub conducerea lui Carol al II-lea. Încep să se pregătească o serie de legi antievreieşti. Încep să apară falsurile: la 2 iulie 1940, Constantin Angelescu se înregistrează cu proprietatea din Magheru, unde devine proprietar, conform documentelor, de-abia în 1945…
Moştenitorii se acuză reciproc
În urmă cu doi ani, unii dintre pretinşii moştenitori ai Casei Lido, familia Ghika, s-a adresat instanţei de judecată, cerând anularea certificatului de moştenitor obţinut de Ioana Angelescu şi „stabilirea tuturor drepturilor conform legii, în baza dispoziţiilor art. 88 din Legea 36/1995“. De asemenea, s-a cerut instanţei „să aducă la masa succesorală toate bunurile dobândite, fără ştiinţa noastră (familia Ghika – n.n.), în baza certificatului de moştenitor obţinut în mod fraudulos“.„Prin certificatul de moştenitor nr. 70/3.05.1999 s-au încălcat drepturile noastre de moştenitori ai Ioanei Ghika şi ai Elenei Valimărescu la moştenirea lui Constantin Angelescu, decedat la data de 14.08.1948. Drepturile autoarelor noastre au fost stabilite în baza încheierii Judecătoriei Ocol III Urban Bucureşti din data de 20.09.1948.
În mod voit am fost înlăturaţi de la succesiunea defunctului Angelescu Constantin, prin eliberarea certificatului de moştenitor 70/3.05.1999, declarându-se de către solicitanţii întocmirii certificatului de moştenitor faptul că Ioana Ghika şi Elena Valimărescu nu au alţi succesori“, se arată în adresa trimisă preşedintelui de instanţă.
Cerere întemeiată
La data de 22 septembrie 2006, familia Ghika, respectiv Ştefan, Alexandru şi Catherine Madeleine Ghika Budeşti, a solicitat Judecătoriei Sectorului 1 să „anuleze certificatul de calitate de moştenitor nr. 70/1999, pentru frauda la lege şi declaraţia în fals dată de Ioana Angelescu, certificat prin care familia Ghika a fost exclusă de la moştenirea defunctului Constantin Angelescu“.În sprijinul acţiunii lor, moştenitorii excluşi au invocat faptul că Ioana Angelescu a declarat în fals şi cu vădită intenţie, în faţa notarului Maria Manole, de la Biroul Notarial „Legitimus“ Bucureşti, că, în afara acesteia şi a Norei Geta Angelescu, „nu mai sunt persoane cu vocaţie succesorală“ la moştenirea defunctului Constantin Angelescu.
Judecătoria Sectorului 1 a respins cererea formulată de membrii familiei Ghika ca inadmisibilă, dar aceştia au făcut apel, care s-a judecat la Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a Civilă. Această din urmă instanţă a admis însă apelul, considerând că solicitarea familiei Ghika trebuie să se judece, iar instanţa să analizeze condiţiile în care a fost eliberat certificatul şi eventualitatea ca Ioana Angelescu să fi dat declaraţii false.
Lucrurile nu s-au oprit aici. Ceilalţi moştenitori, familia Angelescu, nu s-au lăsat mai prejos şi au formulat şi ei recurs, susţinând legalitatea documentului. Procesul a durat din 22 septembrie 2006 până vineri, 16 noiembrie 2007, când instanţa de recurs a dat acelaşi verdict ca Tribunalul Bucureşti: cererea formulată de familia Ghika este întemeiată şi se impune verificarea împrejurărilor în care s-a eliberat certificatul de moştenitor şi a veridicităţii acestuia.
Se impune verificarea întregului dosar
Certificatul atacat în justiţie de familia Ghika a fost eliberat în anul 1999 şi a fost folosit de Ioana şi Nora Geta Angelescu în procesul de retrocedare a Complexului Hotelier Lido, proces purtat cu proprietarul actual, SC CHIR SA.Instanţa de judecată şi organele de cercetare penală va trebui să verifice şi, eventual, să sancţioneze fapta săvârşită de Ioana Angelescu, respectiv fals în declaraţii, cu atât mai mult cu cât contestaţia în anulare depusă de societăţile în patrimoniul cărora se află hotelul Lido nu a fost încă soluţionată, iar documentul cu pricina ar putea sta la baza unei eventuale retrocedări…
Procedurile de verificare riguroasă a documentelor, mai ales ale celor în baza cărora se deschid procesele de revendicare a unor terenuri sau imobile, ar trebui extinse, având în vedere amploarea acestui fenomen în ultimul timp.
