De la începutul anului şi până în prezent, cei care s-au împrumutat în valută au avut de pierdut de trei ori: au crescut dobânzile bancare, euro şi francul elveţian s-au apreciat în raport cu leul şi s-a majorat dobânda interbancară europeană.
Cine s-a împrumutat în valută are de plătit mai mult decât până acum. Un val de scumpiri în cascadă, care a afectat mediul bancar din România, a condus la majorarea cheltuielilor cu ratele bancare pe care le face orice împrumutat la bănci. Mai ales dacă respectivul client a luat credit în euro sau franci elveţieni. Numai de la începutul anului 2008 au existat trei factori care au condus treptat la majorarea dobânzilor bancare, deci la creşterea ratelor lunare ale împrumutaţilor. În primul rând, creşterea repetată a dobânzii de politică monetară practicată de Banca Naţională a României (BNR), de la 7,5%, cât era la început de an, la 9% din februarie, a condus la majorarea dobânzilor practicate de bănci. La început, acestea au afişat creşteri mai mici la dobânzile practicate la credite, în schimb, şi-au făcut campanii de publicitate ca să arate că au crescut dobânzile la depozite. Acum, majorarea dobânzii la un credit ipotecar cu un punct procentual înseamnă câteva zeci de lei în plus pe lună plătite de clientul împrumutat.
Euro şi francul, coşmarul împrumutaţilor
Cursul de schimb este al doilea factor care a condus la creşterea ratelor bancare. Creditele în valută ale populaţiei sunt cele mai afectate de scumpiri. Dacă dolarul a avut o evoluţie relativ constantă în raport cu leul şi până la începutul lunii martie (2,437 lei pe un dolar pe 3 ianuarie 2008 şi 2,424 lei pe un dolar pe 7 martie, cu mici fluctuaţii între cele două date), euro şi francul elveţian au devenit coşmaruri pentru persoanele care au luat credite în aceste monede. Leul s-a depreciat în salturi faţă de euro. Dacă pe 3 ianuarie cursul oficial afişat de BNR ne arăta un euro „docil“ de 3,597 lei pentru un euro, la 7 martie moneda europeană era afişată la 3,737 de lei pe un euro. Persoanele care au de achitat 200 de euro rată bancară scot acum din portofel mai mult cu aproape 30 de lei decât în urmă cu două luni, pentru că la cursul din ianuarie plăteau băncii 719,4 lei, iar în martie, 747,4 lei. Situaţia este similară şi la francii elveţieni – moneda străină cu cel mai mare grad de risc, după cum arată analiştii. Francul elveţian era cotat la 2,191 lei pe 3 martie şi la 2,377 lei pe 7 martie. Dacă un împrumutat are o rată de 200 de franci elveţieni către bancă, atunci a plătit în ianuarie o rată de 438,2 lei, iar în martie trebuie să achite 475,4 lei, adică mai mult cu aproape 40 de lei în doar două luni. Creditele cu ipotecă au valoarea cea mai mare, de unde rezultă că ratele sunt şi mai mari, deci orice fluctuaţie a cursului creşte foarte mult rata lunară. „Creditele în valută sunt ceva mai scumpe decât în lei, iar în valută se iau, de regulă, credite mari. Deci şi ratele sunt mai vulnerabile la orice creştere a valutelor respective în raport cu leul“, a afirmat reprezentantul unei bănci comerciale din Craiova.
EURIBOR dictează piaţa
Ca şi cum nu ar fi de ajuns scumpirile influenţate de dobândă şi de cursul de schimb, al treilea factor de creştere a valorii ratei lunare este dobânda medie de pe piaţa bancară europeană: EURIBOR. Băncile care au acordat credite în valută includ în formula de calcul a dobânzii proprii practicate şi un coeficient sau un procent din EURIBOR. Rata noastră bancară mai creşte un pic de fiecare dată când se majorează dobânda medie de pe piaţa interbancară europeană. „Dobânzile noastre proprii nu au crescut foarte mult, dar majorarea ratelor este dată de EURIBOR, pentru că în calculul dobânzii la credite se aplică un procent din EURIBOR. Deci scumpirea creditelor nu este dată în special de băncile româneşti“, a susţinut un oficial al altei bănci craiovene.
Cei care s-au împrumutat în valută plătesc în martie faţă de ianuarie cu câteva zeci de lei mai mult, din cauza majorării de dobânzi, a creşterii cursului de schimb şi a avansării EURIBOR.
