Dracula la volan

Deşi aflat sub pulpana unui titlu senzaţional, voi începe acest articol în cel mai plictisitor mod cu putinţă: România este recunoscută în lumea largă pentru frumuseţea peisajelor şi pentru Casa Poporului. Ţinutul romanticului Dracula şi o ţară pe repede înainte, aşa este descrisă patria noastră în cele mai multe ghiduri turistice.
Dar, de ceva vreme, aceste celebre ghiduri turistice au început să asocieze România nu doar cu sălbăticia peisajelor, ci şi cu sălbăticia şoselelor. Pentru autohtonii obişnuiţi cu regulile violenţei la volan, o depăşire mai „la mustaţă“ poate părea normală, dar pentru cetăţeanul străin paraşutat în mijlocul evenimentelor lucrurile sunt descrise aşa: „Să conduci în România e un act de curaj. Violenţa la volan e îngrijorătoare: agresivitate, viteză mare în oraşe şi depăşiri sinucigaşe“. Am citat dintr-unul din cele mai vândute ghiduri turistice editate în Franţa, „Guide du Routard“ „În ciuda legilor foarte stricte, mulţi şoferi din România conduc agresiv şi nu respectă legile de circulaţie sau nu acordă prioritate. Aşadar, se recomandă ca, atunci când sunteţi în România, să practicaţi un condus defensiv“, se afirmă şi pe site-ul Departamentului de Stat al SUA. Vă prezint aşadar cu încântare nedisimulată noul brand de ţară al României: Dracula la volan.
De unde s-a iscat însă printre şoferi o astfel de isterie în masă? Oameni respectabili, odată ajunşi în faţa volanului, îşi pierd orice urmă de control în favoarea violenţei şi a bădărăniei. Psihologii rugaţi să ofere explicaţii de specialitate asupra fenomenului nu pot furniza decât clarificări de bun-simţ. Se pare că, pe lângă stresul vieţii urbane şi frecventele blocaje din trafic, motivaţia principală a isteriei şoferilor este totuşi abdicarea de la normele bunului-simţ. Ignorarea sau eludarea regulilor şi a legilor ţine în România de o normalitate pernicioasă. Motivul trebuie căutat aici, iar bădărănia nu trebuie ascunsă în spatele unor savante şi fine argumentaţii psiho-sociale. Ţara idilică a Mioriţei s-a transformat astăzi în ţara piciorului de plai, care sparge zilnic buzele gurii de rai.
Veţi spune că sar prea brusc de la una la alta, dar nu pot să nu remarc asemănarea dintre următoarele două evenimente. Zilele trecute, aflat la volan, am acordat prioritate unei bătrâne care traversa cu greu pe trecerea de pietoni. Dintr-o maşină vecină a ţâşnit instantaneu un: „mişcă-te, băi, babo, mai repede!“. În aceeaşi zi, noul ministru al justiţiei declara că Legea Agenţiei de Control a Averilor, aşa cum a fost ea amendată de Senat, satisface în întregime rigorile de la Bruxelles. În noua variantă adoptată, averile demnitarilor vor fi verificate doar în ceea ce priveşte legalitatea de formă, fiind eliminată prevederea conform căreia era obligatorie verificarea diferenţei dintre salariul de demnitar şi averea reală a persoanei, căutându-se şi explicaţii pentru această diferenţă. Consecutiv acestei modificări, printr-un gest de o normalitate admirabilă, senatorul Peter Eckstein Kovacs şi-a dat demisia din funcţia de preşedinte al Comisiei Juridice din Senat. Acest gest nu i-a împiedicat însă pe colegii săi să voteze noua formulă a legii.
Justiţia românească tot încearcă de o bună bucată de vreme să traverseze strada către un sistem european, dar întotdeauna din spate se găseşte un demnitar care să strige: „Mişcă-te, băi, cotoroanţo, la loc!“. Ghidurile turistice încă nu au descoperit că în România Dracula poate fi întâlnit pe scaune mult mai înalte decât cel din faţa volanului.