Vasculita reprezintă inflamaţia peretelui vaselor de sânge. Boala poate afecta orice vas de sânge din organism, indiferent de felul acestuia, calibru sau localizare, putând cuprinde orice organ, inclusiv sistemul nervos central şi periferic. Deşi boala este rară, manifestările acesteia sunt foarte severe.
Cauzele apariţiei vasculitei nu sunt cunoscute în totalitate. Se presupune că în majoritatea cazurilor boala apare din cauza unor anomalii ale sistemului imunitar. Ea poate însoţi unele afecţiuni, precum alergiile, unele infecţii virale (hepatita B şi C), expunerea la anumite substanţe chimice (amfetaminele sau cocaina) sau medicamente, bolile reumatice (artrita reumatoidă şi lupusul), cancerul cu diferite localizări.
Vasculita cerebrală provoacă infarctul cerebral
Vasculita determină stenoza (îngustarea) sau chiar ocluzia unui vas de sânge. Ţestuturile irigate de vasele afectate de boală sunt lezate sau distruse, ca urmare a ischemiei (diminuarea sau întreruperea circulaţiei sângelui). Din acest motiv apar diverse disfuncţii ale organelor. Deoarece vasculita afectează aproape orice organ, simptomele diferă în funcţie de localizare.
În cazul afectării pielii apar modificări ale culorii, aspectului sau texturii. Dacă fluxul de sânge scade la nivelul nervilor, apar iniţial senzaţii anormale, în scurt timp pierzându-se sensibilitatea locală. La nivel renal apar iniţial modificări ale testelor urinare, cu timpul instalându-se insuficienţa renală cronică. Vasculita cerebrală duce la apariţia infarctului cerebral. În cazul localizării la nivel cardiac, boala provoacă infarctul miocardic.
În unele cazuri, manifestările sunt nespecifice, fiind prezente febra, scăderea ponderală, oboseala şi lipsa poftei de mâncare.
Anemia şi alergia, simptome ale bolii
Diagnosticul de vasculită se stabileşte pe baza examenului fizic complet şi a analizelor de laborator specifice. Se recomandă analiza completă a sângelui, modificările care apar în cadrul vasculitei fiind creşterea numărului leucocitelor (globulele albe), anemia (scăderea numărului globulelor roşii), creşterea numărului trombocitelor, modificări specifice ale funcţiilor renale şi hepatice, semne de reacţie alergică.
Pot fi detectaţi anticorpii sau complexele imune care determină apariţia bolii.
Pentru stabilirea localizării vasculitei se recomandă investigaţii suplimentare, precum biopsiile tisulare, radiografiile şi investigaţiile imagistice.
Formele uşoare se vindecă
Tratamentul depinde de cauză, localizarea şi de gradul de avansare a bolii. Dacă ea apare ca urmare a unei simple reacţii alergice, dispare de la sine, fară să fie necesar tratamentul specific.
În cazul afectării organelor vitale, precum inima, plămânii, rinichii şi sistemul nervos, se recomandă urmarea unui tratament sistemic, prescris de un medic specialist.
Se poate folosi medicaţia citostatică în doze mult mai mici comparativ cu cele folosite în terapia cancerului, pentru a suprima răspunsul anormal al sistemului imun.
Dacă diagnosticul este stabilit în stadiile incipiente ale bolii, succesul terapiei este sigur în majoritatea cazurilor. Dacă boala este ţinută sub control, medicaţia se îndepărteză progresiv. În cazul formelor uşoare şi medii ale bolii, cei mai mulţi bolnavi se vindecă. Însă cazurile severe de vasculită necesită tratament pe toată durata vieţii şi supraveghere medicală continuă.
