In cautare de probe

In procesul intentat fostului presedinte al RF Iugoslavia, Slobodan Milosevici, care pentru mijloacele de informare in masa din intreaga lume este considerat procesul secolului, completul de judecata al Tribunalului Penal International de la Haga n-a reusit, recent, nici la a doua „infatisare“ a partilor, sa imprastie starea de confuzie care planeaza inca asupra acestui caz. Una dintre cele mai grave acuzatii aduse la adresa inculpatului – crime de razboi in Kosovo – formulate de catre procurorul „uragan“, cum o calificau cindva conlocuitorii din Elvetia pe dna Carla Del Ponte, risca sa se destrame din lipsa de probe directe de vinovatia acuzatului. Insasi dna Carla Del Ponte recunostea, nu demult, intr-un interviu acordat ziarului italian Il Picocolo, ca tribunalul condus de ea nu dispune de probele materiale concrete referitoare la responsabilitatea fostului presedinte iugoslav pentru genocid in Kosovo. In aceasta situatie delicata, presedintele Tribunalului Penal International nu exclude probabilitatea si posibilitatea ca actul de acuzare la adresa lui Slobodan Milosevici sa fie extins si la conflictele din Croatia si Bosnia, principalul cap de acuzare fiind genocidul.
Inca de luna trecuta, cind s-au discutat aspectele procedurale ale procesului, din curajul si fermitatea cu care a comparut fostul presedinte iugoslav in fata completului de judecata si a contestat legitimitatea actualului Tribunal Penal International, care nu este mandatat de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite, s-a putut vedea ca Slobodan Milosevici a fost un conducator ultraprevazator, nelasind nici un fel de urme asupra activitatii sale de conducere. Ordinele ce porneau de la el erau in exclusivitate verbale si doar unui singur subordonat. Referitor la razboiul din Croatia si Bosnia, se stie cu exactitate ca, la inceput, toate actiunile concrete erau duse, din proprie initiativa, de generalii fostei armate federale (a marii Iugoslavii – n.r.), apoi deveniti liderii minoritatii sirbe si mai tirziu liderii sirbilor bosniaci – Radovan Karadjici si generalul Ratko Mladici din timpul razboiului civil cu musulmanii. Destul de insistent, dna Carla Del Ponte aminteste de „neregulile financiare“, deocamdata nedovedite, in care ar fi implicat fostul presedinte iugoslav. Sa uite oare presedintele Tribunalului Penal International de la Haga ca acestea sint probleme de competenta exclusiva a organelor de justitie din RF Iugoslavia?
Comportamentul foarte caustic al lui Slobodan Milosevici in fata instantei de judecata de la Haga, pe care o considera in permanenta neligitima, este urmarea faptului ca actul de acuzare impotriva sa a fost emis dupa bombardamentele NATO asupra Iugo-
slaviei. Atit cit i s-a permis sa vorbeasca, fostul presedinte iugoslav a spus cu voce tare: „este vorba de un proces politic in care vor sa ma acuze printr-o uriasa masina politieneasca si mediatica, in timp ce eu am de partea mea doar adevarul“.
Surprinzator pentru un procuror, care vrea sa-si croiasca o cariera profesionala doar pe seama crimelor altora, ca face selectie de dovezi incriminatorii, noteaza ironic cotidianul rusesc Nezavisimaia Gazeta. Cind se vorbeste de Kosovo si de Milosevici, trebuie sa se vorbeasca si de NATO. Daca in evenimentele din 1999 din Kosovo nu s-au gasit nici un fel de probe directe de implicare a lui Slobodan Milosevici, exista suficiente probe directe ale bombardamentelor NATO asupra unor obiective civile din RF Iugoslavia pe care acelasi procuror le ignora. Sint marturii scrise ca exodul in masa al albanezilor din Kosovo a inceput nu inainte, ci dupa bombardamentele Aliantei Nord-Atlantice. Sa nu se stie oare ca atunci cind se vorbeste de un razboi civil este greu sa imparti partile in drepti si vinovati?
Intr-un interviu acordat ziarului elvetian de limba franceza, Le Temps, presedintele Tribunalului Penal International (TPI), dna Carla Del Ponte, si-a exprimat speranta ca procesul fostului presedinte iugoslav va incepe in primele luni ale anului viitor, cind vor fi emise si actele de acuzare privind Croatia si Bosnia. Principalul acuzator si-a manifestat totodata nemultumirea pentru faptul ca multi inculpati in aceasta cauza se afla in stare de libertate si acestia sint protejati in Republica Srpska (entitate sirba din Bosnia), iar comunitatea internationala (NATO) face foarte putin pentru arestarea lor. Carla Del Ponte a amintit ca fostul presedinte al Republicii Srpska, Radovan Karadjici, scapa justitiei internationale deoarece „nimeni nu stie unde se afla“. NATO nu stie, la fel cum nu stie nici Forta de Stabilizare a NATO in Bosnia si Hertegovina (SFOR), aflata la fata locului.
Este pentru prima oara cind presedintele TPI isi permite unele observatii critice la adresa NATO, stiindu-se ca, asa cum scria acum citeva zile cotidianul britanic The Guardian, exact Alianta Nord-Atlantica a si adus-o pe dna Del Ponte in fruntea acestei instante, fiind considerata „copilul de suflet al fostului secretar de stat al SUA, dna Madelaine Albright“. De unde se vede ca dna Carla Del Ponte vrea sa-si puna in valoare calitatea de principal acuzator pe care o mai are in cei doi ani care i-au mai ramas pina la expirarea mandatului ei in fruntea TPI.