Marea şobolaniadă

Şobolanii nu sunt doar nişte animale inteligente (se pare că Einstein ar fi spus că „dacă şobolanii ar avea aceleaşi dimensiuni ca şi oamenii, atunci ei ar stăpâni lumea“), dar şi pline de asemănări cu fiinţele umane. Caracteriologic: recent, un studiu a uimit comunitatea ştiinţifică a biologilor demonstrând că o anumită specie de şobolani posedă capacitatea de a reflecta asupra propriilor procese mentale, capacitate întâlnită doar la anumite primate. Şi spaţial: fiţi vigilenţi şi mai puţin grăbiţi şi le veţi putea vedea pe inteligentele rozătoare în cele mai diverse locuri; blocuri, spitale, restaurante, săli de sport, toate sunt gazdele acestor animale. Şobolanii fac parte din viaţa noastră, trăiesc aici, cu noi şi lângă noi, şi nu arareori, o stranie metamorfoză cu dublu sens se naşte din această coabitare ignorată. Oamenii se transformă în şobolani şi rozătoarele devin oameni.
În curând va începe sezonul marii şobolaniade. Mânaţi de o feroce lăcomie, concurenţii îşi vor folosi incisivii ascuţiţi mai întâi pentru a roade carnea de pe scheletul adversarilor, iar mai apoi pentru a devora în linişte deplină proviziile din cămară. În ceaţa dimineţii ne va uimi ca întotdeauna eficacitatea lor malignă şi ne va revolta neputinţa noastră de a le dovedi jaful. Ca într-o poveste blestemată, deşi seminţe am avut în primăvară, la toamnă, hambarele tot goale fi-vor. Există resurse, fonduri ne sunt puse la dispoziţie, premisele s-au frăgezit deja. Dar drumuri asfaltate tot nu vom avea, clădirile istorice tot părăsite vor fi, spitalele tot în mizerie abandonate, agricultura tot o cenuşăreasă. Şobolanii vor triumfa însă la adăpostul nopţii, intangibili şi sătui, protejaţi de o secretă fraternitate care nu ţine cont de specie sau de ideologie. Pe 2 mai începe marea şobolaniadă, pe 2 mai începe campania electorală.
Dacă doar oamenii s-ar transforma în şobolani, atunci gânduri de sinucigaş japonez ne-ar bate la uşă. Din fericire, în iarmarocul nostru zilnic nu avem parte doar de gnomi cu trei cozi şi ciclopi cu incisivi de mamut. Dintre oglinzile pline de hidoşenii răsar uneori şi făpturi minunate, care ne dau puterea să credem că spusa celebrului Albert nu a devenit deja realitate. O astfel de creatură fermecătoare poposeşte, începând de mâine, la cinema Modern. Şobolanul Remy se visează cel mai celebru bucătar al Parisului, iar aventura lui se desfăşoară pe scena celui mai bun film de animaţie al anului: Ratatouille (Globul de Aur şi Oscarul câştigate stau mărturie pentru asta). Filmul este absolut savuros, devenind cel mai mare succes al casei de producţie Pixar. Dacă nu credeţi pe cuvânt nenumăratele premii câştigate de această nestemată a animaţiei digitale computerizate, să-i credeţi însă pe miile de oameni care, cuprinşi de o stranie nebunie, au început a găti cu fervoare sub privirea unui şobolan de jucărie. O imensă şi irezistibilă şobolaniadă gastronomică vă va cuceri îndată ce veţi vedea acest film. „E ceva cu oamenii…le place să guste…le place să descopere“, spune şobolanul Remy. Gustaţi, descoperiţi şi altă formă a metamorfozei om-şobolan.
În vremuri de campanie electorală, destul de mulţi americani au obiceiul să-şi lipească pe parbrizul maşinii fotografia candidatului preferat. În România, arareori poţi observa astfel de manifestări, căci aici nu poţi ştii întotdeauna cu exactitate cine sunt şobolanii, cine sunt oamenii. De aceea, pe bordul maşinii mele se leagănă reproducerea din pluş a lui Remy, şobolanul care a devenit bucătar.