Imperfecţiunile trupului îi fac să fie mult mai atenţi la detalii. Poate nu prind din zbor un algoritm sau o demonstraţie matematică, dar, cu siguranţă, îndemânarea lor este mult mai dezvoltată decât la copiii „normali“. De la olimpiadele şi concursurile din Sibiu şi Târgu Jiu nu se întorc niciodată fără premii, iar la Centrul Şcolar „Beethoven“ din Craiova învaţă că din icoana de vatră se mai poate câştiga o pâine.
Pentru cei mai mulţi, sunetele au amuţit undeva în primele nouă luni de viaţă. Ceilalţi şi-au pierdut auzul în timp, printr-un accident nefericit. În atelierul de la şcoală, câţiva copii se străduiesc să dea chip bucăţilor inerte de lemn întinse pe masă. Nu sunt mulţi, doar 15 băieţi, căci fetele au dat repede bir cu fugiţii, îndreptându-se spre pictură sau dansuri. „Dizabilitatea lor îi face mai atenţi la amănunte, la detalii. Tocmai de aceea insistăm pe lucrul manual, iar obiectele sunt inspirate din cele tradiţionale româneşti. Cu atât mai mult cu cât au rămas puţini meşteri care mai respectă datinile. Încercăm aici să-i ajutăm să devină independenţi, pentru a putea lucra acasă, atunci când termină şcoala. În felul acesta, pot să-şi câştige o pâine sau să-şi completeze veniturile, pentru că şcoala le oferă puţine şanse“, îi descrie profesorul Ionuţ Smarandache, coordonatorul atelierului de sculptură, pe elevii săi.
Deasupra vetrei
„La toate manifestările, fie că participăm cu linguri încrustate sau cu icoane de vatră, ne prezentăm în costume populare specifice zonei. Icoanele de vatră sunt foarte simple şi, acum trei, patru sute de ani, se găseau în casele clasei de jos, fiind aşezate în spaţiu deschis, la hornul sobei de obicei – de aceea sunt şi negre – pentru a alunga spiritele rele. În ţară, mai sunt vreo trei ateliere care le mai fac. Ele nu sunt nici pictate, nici sculptate, ţăranul scrijelindu-şi un arhanghel, o cruce, pe Mântuitorul sau un sfânt protector (care, de cele mai multe ori, era legat de numele unui strămoş)“, adaugă profesorul „Uţ“, cum îi spun copiii, pronunţând doar ultimele două litere ale prenumelui acestuia. Astăzi, mai greu întâlneşti vatră, dar cei care cumpără obiectele meşterite de copii le pot aşeza chiar în bucătărie, considerată loc sacru în casă.
Coşuleţe de Paşte
Locurile I, II, III. În ultimii cinci ani, cu toate s-au întors copiii Centrului Şcolar „Beethoven“ de la Olimpiada naţională de meşteşuguri artistice tradiţionale româneşti de la Sibiu. Anul trecut, a fost rândul lui Cristian Ene şi Gigi Isidor (locul II) şi al lui Marius Vărzaru (locul III). La fel s-a întâmplat şi la concursul naţional „Fir de baladă“ de la Târgu Jiu. Cu linguri, icoane sau candele au mers la târgurile meşterilor populari din Craiova sau Cluj.
„Eu am lucrat şi cu cei din învăţământul de masă. Şi, dacă afară, din 40 de copii selectaţi, alegeam zece, aici, din zece, pierd cel mult unul. Ei se adaptează mult mai bine la activităţile manuale“, continuă profesorul. În timp ce explică, la masă se petrec câteva modificări.
Fetele şi-au făcut loc, încet, încet, iar lingurile încrustate din lemn au fost înlocuite cu câteva coşuleţe şi ouă pentru Paşte. Acum e vremea lor.
