Nu mai este de mult o modă cartea cu coperte şi file. I-au luat locul calculatorul şi televizorul. Au uitat şi părinţii cum este să-i educe pe cei mici şi cum să facă un hobby din citirea unei cărţi.
Cu siguranţă, cade în grija celor mari responsabilitatea de a le deschide ochii spre acest univers în care domneşte imaginaţia, scrie ele.ro. Apriori, un copil nu are nici un motiv de a nu-i plăcea cărţile, pline de imagini, de poveşti frumoase, care îl poartă în lumea viselor sau îl fac să înţeleagă mai bine viaţa de zi cu zi. La un an, se mulţumeşte cu privitul imaginilor dintr-o carte de poveşti, pentru ca apoi să savureze poveştile citite de părinţi în fiecare seară. Corelarea imaginilor dintr-o carte cu semnificaţia reală a celor pe care aceasta le reprezintă este recomandată pentru stimularea procesului de învăţare. Mamei îi revine acum rolul de a numi imaginile, acest lucru îmbogăţind vocabularul copilului. De asemenea, începând cu această vârstă, copilul învaţă să se concentreze. Dintre preferatele copiilor fac parte cărţile cu animale. Prichindeii adoră să li se spună poveşti. Deveniţi povestitor!
Fiţi actori pentru cei mici!
Momentele acestea de intimitate reprezintă unul dintre modurile cele mai frumoase de a le descoperi gustul lecturii. Redarea unei poveşti este o întreagă artă! Dar pentru copiii lor, mulţi părinţi simt o adevărată plăcere să revină în lumea basmelor, descoperindu-şi chiar talente de mim sau de cântăreţ. Aveţi grijă când vă asumaţi acest rol. Când povestiţi, faceţi-o cu intonaţie. Ceea ce îl încântă pe micuţul dumneavoastră, în afară de poveste, sunt disponibilitatea pe care o arătaţi şi tandreţea pe care o manifestaţi prin implicarea în poveste. Aceasta face, de asemenea, ca unele personaje să prindă viaţă, să devină o realitate, ceea ce îl va captiva şi mai mult.
Procedaţi ca la teatru: declamaţi! Ajutaţi-vă de mâini şi de mimică, Respectaţi stilul (şi „muzicalitatea“) autorului, chiar dacă vi se pare uneori complicat. Indiferent dacă veţi povesti a doua oară, cu propriile cuvinte. Faceţi treceri de la poveste la realitate sau la întâmplări trăite de copil: „Vezi poneiul? Ai văzut unul la circ! Îţi aminteşti?“. Nu ezitaţi să faceţi pauze şi să vă jucaţi cu copilul. Solicitaţi-i să recunoască numele eroului pe fiecare pagină, să-şi imagineze alt sfârşit, să găsească un detaliu ascuns, să găsiţi împreună o definiţie pentru cuvintele sau noţiunile pe care nu le înţelege.
Din plăcere, nu din obligaţie
Acum, cartea capătă în ochii lui o dimensiune atât ludică, dar şi interactivă, ceea ce îl va atrage şi mai mult spre alte povestiri. Nu trebuie să vă forţaţi să spuneţi o poveste. În cazul în care copilul dumneavoastră simte că este obosit sau agasat, plăcerea lui va fi anulată. Lectura nu trebuie percepută ca un ritual sau o obligaţie, ci ca o activitate ca oricare alta. Nu faptul de a-i citi câte o poveste în fiecare seară îl va face mai târziu să-i placă lectura. Mai degrabă, faceţi o variaţie în plăcerile din momentul culcării: priviţi un album de fotografii, faceţi-i un masaj, ascultaţi împreună o piesă muzicală. Şi nu deschideţi o carte decât atunci când aveţi într-adevăr chef.
Ce trebuie evitat
Pentru a-i insufla dorinţa să deschidă o carte, trebuie să faceţi totul pentru ca acest univers să fie atrăgător. Nu trebuie să uitaţi că în prezent există o mare concurenţă între ofertele de divertisment: televizor, jocuri video, cinematograf, jucării de tot felul. Întrucât cartea a devenit o opţiune între altele, trebuie să daţi dovadă de îndemânare pentru a-l atrage, evitând să fiţi prea exigenţi.
