Pe 11 septembrie, in primul an al noului mileniu, omenirea si-a luat ramas-bun de la iluziile sale ca este atotstiutoare si atotputernica. O data cu ele s-au naruit noua ordine mondiala si impresia ca singura superforta este intangibila. Lumea iese din norul de praf al zgirie-norilor naruiti mai dezbinata si mai invrajbita, iar impotriva ei se indreapta monstrul numit „terorism“. El nu selecteaza natii, state, religii, iar razboiul pe care-l duce n-are fronturi. Marti, intr-o ora, el a luat viata a zeci de mii de oameni – care nu banuiau nimic, care se grabeau sa ajunga la serviciu, care se pregateau pur si simplu pentru o noua zi din viata lor. Ei nu au nimic in comun nici cu cei care hotarasc soarta a intregi popoare, nici cu constiinta bolnava, otravita de ura si de deznadejde a teroristilor, care au transformat moartea in meseria si in scopul vietii lor. Razboiul terorismului se duce impotriva fiecarui om obisnuit si impotriva civilizatiei umane.
Istoria nu cunoaste o actiune terorista de o asemenea amploare. Atacurile au fost planificate indelung, iar pentru organizarea lor s-au cheltuit sute de milioane de dolari, lucru care nu sta in puterile unei organizatii. Este foarte probabil sa fie implicate mai multe guverne, dar este foarte greu de spus care sint acestea.
Din discutiile purtate cu experti care au o experienta bogata in lupta cu terorismul m-am convins ca impotriva fenomenului kamikaze nu exista antidot. Sint insa surprins de faptul ca CIA nu a reactionat, iar serviciile americane de dirijare a avioanelor nu au observat ca acestea se abat de la asa-numitele „coridoare aeriene“. Probabil ca au trait cu sentimentul ca sint deosebit de mari si nu au acceptat deloc ideea ca cineva poate sa initieze ceva impotriva lor…
Categoric, sint de parere ca o astfel de operatie nu s-ar fi putut infaptui fara participarea americanilor, pentru ca teroristii au dispus de o informatie bogata si de incredere din partea serviciilor de securitate ale Statelor Unite.
Tragedia arata paradoxul din serviciile care asigura securitatea nationala a SUA, dar probabil si a celor mai multe tari dezvoltate: au fonduri, putere, resurse si pot cu succes sa se opuna actelor teroriste in toata lumea, dar nu pot sa se apere pe propriul teritoriu. Structurile sistemelor de securitate nationala a Statelor Unite nu s-au dovedit suficient de eficiente pe plan intern, iar din acest motiv, in cel mai scurt timp vor incepe serioase reforme in sistemul mondial de securitate, ceea ce se va reflecta si in economie, tehnologii, asigurarea de resurse, pregatirea de cadre pentru acest sistem.
Presedintii americani de pina acum au raspuns la atacurile teroriste cu lovituri corespunzatoare. Este incontestabil ca SUA nu pot sa ramina indiferente fata de atacurile impotriva propriei populatii. Dar acum trebuie sa se schimbe ceva din radacini…
As vrea sa cred ca schimbarile nu se vor realiza in directia modelului unipolar, ci se va cauta un altul, in care eforturile tuturor statelor sa fie integrate intr-un sistem de lupta impotriva terorismului si in scopul de a fi aparata intreaga omenire.
