Ai reuşit la facultatea visată sau la cea aleasă conform cerinţei actuale de piaţă! Deşi erai entuziast şi plin de năzuinţe în ceea ce priveşte perioada studenţiei, nu este nevoie să treacă trei ani până să îţi dai seama că banii primiţi de la părinţi nu îţi acoperă decât strictul necesar: mâncare, xerox, cărţi, internet şi plata regiei de cămin. În astfel de condiţii, urmând stoic exemplul colegilor mai mari, decizi să îţi găseşti un job, care să-ţi permită să acoperi măcar o parte din lipsurile financiare, restul căzând, din nefericire, tot pe umerii părinţilor.
Articole din Codul Muncii de care studenţii trebuie să ţină cont
Este ideal, pentru început, să optezi pentru un job part-time, care să-ţi permită să te duci şi la şcoală. Dar ca orice proaspăt angajat trebuie să ţii cont de câteva sfaturi atunci când baţi palma cu angajatorul. Regula de bază: citeşte cu atenţie chiar şi de două ori, dacă se poate, contractul individual de muncă. Nu de alta, dar nu ai secretară să citească pentru tine sau sfatul părintelui de care să ţii cont. În al doilea rând, am extras din Codul Muncii câteva articole pe care ar trebui să le cunoşti ca să ştii minimum de legislaţie.
Persoana selectată în vederea angajării ori salariatul, după caz, va fi informată cu privire la cel puţin următoarele elemente:
– identitatea părţilor;
– funcţia/ocupaţia conform specificaţiei clasificării ocupaţiilor din România sau altor acte normative şi atribuţiile postului;
– riscurile specifice postului;
– data de la care contractul urmează să îşi producă efectele;
– în cazul unui contract de muncă pe durată determinată sau al unui contract de muncă temporară, durata acestora;
– durata concediului de odihnă la care salariatul are dreptul;
– condiţiile de acordare a preavizului de către părţile contractante şi durata acestuia;
– salariul pe bază, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, precum şi periodicitatea plăţii salariului la care angajatul are dreptul;
– durata normală a muncii, exprimată în ore/zi şi ore/săptămână;
– indicarea contractului colectiv de muncă în care sunt reglementate condiţiile de muncă ale salariatului;
– durata perioadei de probă.
Salarizare
Sporul pentru muncă suplimentară se stabileşte prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă. Salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/şi colective între angajator şi salariaţi sau reprezentanţi ai acestora.
– Salariul este confidenţial, angajatorul având obligaţia de a lua măsurile necesare pentru asigurarea confidenţialităţii.
– În scopul promovării intereselor şi apărării drepturilor salariaţiilor, confidenţialitatea salariilor nu poate fi opusă sindicatelor sau, după caz, reprezentanţilor salariaţiilor, în strictă legătură cu interesele acestora şi în relaţia lor directă cu angajatorul.
– Nici o reţinere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor şi condiţiilor prevăzute de lege.
– Reţinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă şi exigibilă şi a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
Durata timpului de muncă
Pentru salariaţii angajaţi cu normă întreagă, durata normală a timpului de muncă este de opt ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână.
Pentru perioada concediului de odihnă, salariatul beneficiază de o indemnizaţie de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizaţiile şi sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă.
– Indemnizaţia de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a drepturilor salariale din ultimele trei luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu.
– Indemnizaţia de concediu de odihnă se plăteşte de către angajator cu cel puţin cinci zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu.
– Pentru rezolvarea unor situaţii personale, salariaţii au dreptul la concedii fără plată.
-Durata concediului fără plată se stabileşte prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
Acestea fiind zise, bun-venit în câmpul muncii!
