Dilema serviciilor secrete: spioni sau sateliti?

Multi analisti americani spun ca, daca Central Intelligence Agency (CIA) ar fi avut un agent infiltrat in grupul care a planuit atentatele din 11 septembrie, acestea nu ar fi avut dimensiunile catastrofale care au ingrozit o lume intreaga, se arata intr-un material publicat pe site-ul Christian Science Monitor. Toti sint de acord ca a fost vorba de o enorma greseala a serviciilor de informatii, care au preferat sa monitorizeze activitatea gruparilor teroriste folosind aparatura sofisticata si au renuntat la spionajul clasic. Insa si experienta statelor care au folosit strategiile traditionale de informatii si agentii dubli a fost uneori nefasta. Pentru ca in aceste cazuri au aparut probleme etice legate de cei care erau surse ale serviciilor secrete. „Cind au aparut mai multe facilitati tehnologice, americanii le-au adoptat in activitatea serviciilor secrete“, spune Michael Clarke, seful Centrului pentru Studii de Aparare la Kings College din Londra. „Spionajul cu agenti era murdar si mult mai periculos, asa ca multe servicii occidentale au renuntat in mai mare sau mai mica masura la el“, adauga el. Cu toate acestea, multe state sint credincioase metodelor vechi de spionaj. Rusii, de exemplu, care si-au infiintat serviciul de spionaj in 1920, cind tehnologia era precara, au inregistrat de-a lungul timpului succese remarcabile cu agenti dubli precum Kim Philby, Aldrich Ames si Robert Hanssen. Israelienii s-au bazat intotdeauna destul de mult pe informatorii infiltrati in rindurile palestinienilor, iar britanicii afla cele mai importante informatii despre IRA de la persoane din interiorul organizatiei. In aceste actiuni dificile, israelienii au avut un avantaj: au putut folosi evrei nascuti in tari arabe, buni cunoscatori ai societatilor respective si care puteau manipula cu usurinta palestinienii din teritoriile ocupate pentru ca apoi sa transmita informatiile serviciilor secrete. Britanicii s-au folosit de catolicii din Irlanda de Nord pentru a afla informatii vitale despre IRA, iar rusii au exploatat ideologiile comune ale unor grupuri mici sau pur si simplu au platit bani grei pentru informatii. Dar acum va fi foarte dificil de patruns intr-un grup inchis din Orientul Mijlociu, precum cel care este banuit a fi organizat atentatele din 11 septembrie din Statele Unite. „Este foarte greu sa patrunzi intr-un grup gen clan sau familie, unde testul de initiere este tocmai uciderea unor oameni nevinovati“, spune fostul director CIA, Robert Gates. In plus, agenti dubli nu se gasesc peste tot. „Uneori dureaza citiva ani pina ce un om este capabil sa faca fata acestui tip de munca“, apreciaza profesorul Clarke. „Si nici solutia agentilor activati numai pentru anumite sarcini nu este prea buna“, crede el. Comisia nationala americana de lupta impotriva terorismului a aratat intr-un raport realizat anul trecut ca astfel de surse au fost foarte putin luate in considerare de catre CIA. „Procedurile birocratice complicate dovedesc ca recrutarea de surse clandestine pentru a obtine informatii despre teroristi este incurajata in teorie si aproape imposibil de pus in practica“, se spunea in acel raport. Recomandari din 1995 prevedeau evitarea recrutarii unor persoane care s-au facut vinovate de incalcari ale drepturilor omului sau au ucis cetateni americani. CIA insista ca aceste recomandari sint doar niste avertismente asupra genului de oameni cu care s-ar putea intra in contact. „Nu ne este rusine sa lucram cu persoane care au reputatie indoielnica“, spune purtatorul de cuvint Anya Guilsher, care adauga ca in 1998 CIA a lansat un program de sapte ani pentru cresterea cu 30 la suta a numarului ofiterilor operativi. Insa recrutarea agentilor sub acoperire care sa patrunda in organizatiile teroriste islamice este foarte dificila. „Nu e vorba de oameni pe care sa-i intilnesti la un cocteil. James Bond nu mai are ce cauta in astfel de scenarii“, adauga Guilsher. Armata britanica, de exemplu, avea o unitate protejata, care lucra sub motoul biblic „Pescari de oameni“ si era dedicata recrutarii si antrenarii informatorilor. Un fost membru al acestei unitatii, infiltrat in IRA, spune ca munca de acest gen este nepretuita. „Noi eram ochii si urechile armatei. Adunam informatii de tot felul, de la birfe pina la planuri elaborate de sefii IRA. Am furnizat informatii despre atacuri cu bombe sau asasinate planuite de Armata Republicana Irlandeza“. Un alt agent infiltrat in IRA spune ca munca presupune riscuri imense, dar este important sa si le asume cineva pentru a putea fi salvate multe vieti omenesti. Folosirea unor astfel de agenti duce la incalcarea legii, pentru ca unii dintre ei „savirsesc infractiuni pentru care nu dau socoteala, ca o rasplata pentru informatiile pe care le furnizeaza despre gruparile paramilitare“, explica Maggie Beirne de la Comisia pentru Administrarea Justitiei din Belfast. Apoi apare chestiunea evaluarii spionajului uman care, desi este foarte precis, de multe ori nu este luat in considerare. „Intr-o anumita masura, intreaga problema spionaj uman versus spionaj tehnologic este lipsita de sens“, crede Vitali Shlikov, fost ofiter in serviciul militar de informatii GRU. „Ambele pot da rezultate bune; adevaratele probleme sint provocate de modul in care sint interpretate si folosite informatiile furnizate de aceste forme de spionaj“. Stalin, de exemplu, a ignorat rapoartele repetate care il avertizau despre iminentul atac al Germaniei asupra URSS, in 1941; i se parea ca aceste rapoarte sint pure fantezii, din moment ce el semnase un pact de neagresiune cu Hitler. Iar in 1973, isi aminteste Yossi Alpher, un analist israelian de securitate, spionii israelieni au avertizat ca egiptenii si sirienii se pregatesc sa atace Israelul. Insa atunci tocmai avusese loc boom-ul tehnologic in domeniul informatiilor si spionii „de teren“ erau oarecum ridiculizati. Cel mai mare esec al serviciilor de informatii din toate timpurile – al agentiilor americane si rusesti – a fost ignorarea semnelor care prevesteau colapsul URSS.