Ce poţi să spui după un asemenea năucitor 2-3 acasă, cu Serbia? Că ne-am bătut singuri, că ne-a furat arbitrul, că n-am avut pe Chivu şi Goian în teren, că unii tricolori n-au fost în formă, că „Piţi“ n-a ales formula potrivită, că FRF nu ştiu ce n-a făcut ş.a.m.d. Toate la un loc! Atunci când o echipă pierde, imediat sunt oameni din tribună care ştiu să facă o selecţie mai bună decât antrenorul, sunt alţii care cer demisia cuiva. Finanţatorul Craiovei zicea ca vârsta maximă a unui internaţional să fie 26 de ani?! Păreri pe… puteri, cum zicea cineva. Nu sunt avocatul selecţionerului Victor Piţurcă, dar nu cred că este singurul vinovat de situaţia actuală de la naţională. Când îl critică pe selecţioner, mulţi vorbesc de omul Piţurcă. Dar ce treabă are asta cu fotbalul? El a dovedit că ştie meserie, iar când, printre altele, ne-a calificat la turneul final al CE din 2008, a fost ridicat în slăvi… Desigur, atunci când naţionala încasează opt goluri acasă în trei meciuri – cum este situaţia din aceste preliminarii CM 2010 -, acuzele curg înspre toţi şi îndeosebi spre antrenor. Este un moment critic şi consider că şansele României de a se califica la Mondialul din Africa s-au terminat.
Dintotdeauna sârbii au fost jucători tari, aprigi şi luptători până la capăt, dar nu sunt invincibili. Ca internaţional A, am jucat alături de Balaci, Dobrin, Marcel Răducanu, Costică Ştefănescu, Ţicleanu, Bölöni, Sameş într-un meci oficial cu naţionala fostei Iugoslavii, în Cupa Balcanică. Partida s-a disputat în martie 1980, la Belgrad, Iugoslavia – România 2-0, şi pot spune că şi acum resimt forţa crampoanelor lor pe tibiile mele! În retur, la Bucureşti, naţionala României i-a învins cu 4-1.
Ca să închei povestea cu naţionala ţării vecine, ce mai vreau să spun? Că sârbii, repet, sunt o forţă, dar sâmbătă nu au arătat-o decât profitând de erorile
noastre, plus de avantajele create de arbitraj. Bine a zis ieri Gabi Boldici despre arbitraj, a fost „ciordeală“!
Altfel, ar trebui să comentez prestaţiile celor doi olteni, Florin Costea şi Dorel Stoica, dar deja s-au spus şi scris atâtea, încât mă abţin. Orice ai spune, tot se găseşte cineva căruia să nu-i placă opinia ta… Important este că Universitatea este privită acum cu alţi ochi şi că avem fotbalişti la lot.
Trecând la eşalonul doi, adică la naţionala de tineret, avem veşti bune, cum se zice. În partida cu modesta Andorra, au jucat patru olteni – Lung cel mic, dar care va ajunge mare, Găman, probabil viitorul şef al apărării Ştiinţei, Gîngioveanu cel tare şi Mihai Costea, alt fotbalist de mare viitor. Este foarte important ca ei să joace şi la echipa de club.
Toate gândurile noastre duc acum spre Galaţi, acolo unde deseori am luat-o pe coajă, dar acum cred că alta va fi situaţia. Adică, sunt convins că duminică trupa lui Napoli va continua să se exprime la fel cum a făcut-o în ultimele două meciuri, aşa că în disputa Oţelul versus Universitatea merg pe 2.
