Semaforul tragea la aghioase

Joi, 26 decembrie 2002, intr-o intersectie de pe strada Buzesti din Craiova. Afara era un ger napraznic, soferului ii clantaneau dintii de frig si ii tremurau miinile pe volan. Parbrizul masinii era rece si plin de gheata. Apropiindu-se de intersectie, se chiora dupa culoarea verde a semaforului si…si… si… a constatat ca semaforul doarme! S-a frecat la ochi si mai sa creada ca viseaza. Semaforul rapus de frig tragea virtos la aghioase, cu ceafa sprijinita comod intr-un gard. Primul gind care l-a fulgerat pe sofer a fost ca e mort. Apoi s-a gindit ca doar a baut putin mai mult in seara de Ajun. A coborit din masina cu inima cit un purice si s-a uitat atent la el, zgiltiindu-l de umeri. Deodata, a sarit in laturi, speriat de doi ochi mari si rotunzi, unul rosu si unul verde, care il fixau patrunzator.

„Ce faci ma, nu ma lasi sa dorm si eu un pic? Nici de Craciun nu poate semaforul sa se mai odihneasca din cauza voastra? Cind lucrau astia de la Inspectoratul de Munca in cladirea de alaturi, n-am putut sa inchid un ochi. Hai, verde!“, auzi o voce, si iar se freca la ochi, crezind ca viseaza. Apoi se furisa in masina si o sterse tiptil de acolo, sa nu-l deranjeze. Nu sufla nimanui o vorbulita cum ca l-ar fi surprins dormind in post. Oricum, aia de la primarie si de la politie nu l-ar fi crezut…