Ati citit-o in Ajun, in paginile noastre. Cu siguranta ca v-a cutremurat. V-o readucem in memorie, cu o scurta completare: finalul fericit. Pentru ca, asa cum sint toate povestile de Craciun, si aceasta a avut un sfirsit frumos. Datorita voua, cititorilor GdS.
Povestea este a lui Razvan Olea, un baiat de 14 ani, din Craiova, care, printr-un joc nefericit al sortii, a ramas fara piciorul sting. Se intimpla anul trecut, tot in preajma Sarbatorilor. La inceput doar o durere, apoi o umflatura. Diagnosticul-osteosarcom-l-a obligat sa-si mute aproape domiciliul in Bucuresti, la Spitalul Fundeni. A plecat de acolo in aprilie, dupa serii lungi si dureroase de citostatice, lasind in urma boala si piciorul sting.
In doar citeva luni, viata lui Razvan se schimbase radical. Operatia, desi reusita, fusese un prag peste care doar vointa de neclintit il putea trece. Razvan a avut-o. Si, inainte de toate, a avut-o pe Irina, mama lui, aproape. I-a avut pe prieteni, pe rude, pe colegi.
„Cind am avut banchetul de sfirsit de an, au venit sa ma ia de acasa cu taxiul. Nici nu au vrut sa auda ca nu vom incheia anul scolar impreuna“, isi aminteste Razvan perioada dificila prin care a trecut. Inconjurat de afectiune si de incurajarile celor dragi, el a reusit sa depaseasca si ultimul obstacol: tratamentul dur si 13 cure de citostatice.
In toamna, Razvan Olea a reluat scoala. Proteza medulara cu vacuum pe care Irina, mama sa, a reusit sa o procure i-a intarit convingerea: se nascuse a doua oara. Iar viata lui trebuia sa continue de aici inainte frumos, asa cum si-o visase.
Prima oara cind increderea i-a fost zdruncinata a fost atunci cind a cazut in plina strada. Piciorul cel nou, de 75 de milioane, il trada. Ii trebuia altul, performant, cu care sa poata merge prin viata fara sa se clatine. Nu avea bani – cei 700 de dolari strinsi de colegi erau insuficienti, iar posibilitatile financiare ale familiei nu-i permiteau sa mearga in strainatate pentru o noua proteza.
Pe 24 decembrie insa, in seara de Ajun, Mos Craciun a venit la Razvan.
Mos Craciun exista in fiecare dintre noi
Povestea lui aparuse pe prima pagina a ziarului nostru, chiar in acea zi. Era inaintea Craciunului, cind toata lumea alerga, innebunita, pentru ultimele pregatiri. Cine avea timp sa citeasca presa?
„Pe la sase seara am primit primul telefon“, spune Razvan. „Eram cu totii in sufragerie, abia impodobisem bradul cu mama. Eu am raspuns la telefon. Domnul respectiv mi-a spus ca a citit articolul din ziar si ca poate sa ma ajute. Tatal dinsului a avut aceeasi boala, dar nu a mai avut timp sa poarte proteza comandata in Belgia… R.B. dorea sa mi-o daruiasca mie, de Craciun…“
La scurt timp dupa acest telefon, binefacatorul a batut la usa familiei Olea. Aducea cu dinsul proteza, utilata cu tot necesarul de care Razvan dusese lipsa. In plus, „Mosul“ i-a oferit lui Razvan si suma de 300 de dolari.
Pina in puterea noptii au sunat telefoanele in casa. Un alt domn – care a vrut sa ramina anonim – a trimis o masina dupa Razvan. Baiatul, insotit de parinti, a fost primit in mijlocul unei familii care a vrut sa sarbatoreasca impreuna Craciunul. Cadoul a fost de 300 de euro.
Stefan Stefania, din Craiova – La multi ani, Doamna! – citise povestea lui Razavan chiar in ziua de Craciun, cu citeva minute inainte de a pune mina pe telefon. „Craciun fericit, Razvan! Sa stii ca la mine a ajuns Mos Craciun. Si a lasat sub brad un plic. Este pentru tine…“
Si telefoanele au continuat sa sune. Din Craiova, din judet, din toata Oltenia. Zeci de persoane au contactat redactia ziarului nostru pentru a putea lua legatura cu Razvan. Aveau un cadou pentru el de la Mos Craciun…
Voi i-ati daruit viata lui Razvan!
„Nu-mi vine sa cred…“ Cu ochii aburiti de lacrimile fericirii, Irina Olea nu-si poate ascunde emotiile. „Atitia oameni s-au gindit sa-l ajute pe Razvan… Nu-mi imaginam ca mai exista bunatate pe lumea asta… Nu stiu cum as putea sa le multumesc vreodata celor care ne-au oferit cele mai frumoase sarbatori din viata noastra… “
La doar trei zile dupa ce scrisoarea lui a zguduit mii de suflete, Razvan Olea a renascut. Cu noua proteza si cu aproape 60 de milioane in cont – deschis de colegii sai de clasa in urma cu citeva luni – poate zimbi fericit: Viata cea noua a inceput! Si Mos Craciun exista!
