Dupa aproape 14 sezoane jucate fara intrerupere numai la Universitatea (din ’76/’77 pina in ’89/’90 – tur), Ion Geolgau a parasit Craiova, transferindu-se la FC Arges. A jucat apoi in Cipru si Belgia. A revenit la Universitatea in campionatul ’92/’93, din retur indeplinind functia de vicepresedinte. Au urmat: Jiul Petrosani (antrenor principal, septembrie ’94-februarie ’95), Constructorul Craiova (antrenor principal, ianuarie-decembrie 1996), Rocar (vicepresedinte, ianuarie-iunie 1997), Universitatea Craiova (vicepresedinte, iulie-decembrie 1997). Din februarie 1998 si pina in octombrie 2002 a antrenat echipa HB Torshavn din Feroe. In prezent a semnat un contract pe un an cu rivala lui HB, B 36.
– Ati antrenat pe HB timp de cinci sezoane, 1998-2002. Cum v-ati descurcat la aceasta echipa?
– In primul meu an de antrenorat acolo, sezonul 1998, am reusit sa cuceresc eventul, ultimul event fiind obtinut de cei de HB in 1988. Mi-am incheiat acum contractul cu ei aproape cum l-am inceput in ’98: am cistigat titlul si am ajuns in finala Cupei. Acum am preferat sa semnez pentru sezonul 2003 un contract cu rivala HB, echipa B 36. Ca sa fiu sincer, m-ar tenta insa sa ramin acasa, in Craiova.
– De ce n-o faceti? Ati avut oferte?
– Lumea ma stie „ancorat“ in Feroe si nici un club din Craiova sau din alte parti nu m-a intrebat daca as fi interesat sa ramin acasa. Este adevarat ca nici eu n-am deschis deloc acest subiect. Sint la zi cu toate evenimentele din tara, citesc totul pe Internet, cunosc dificultatile si problemele din fotbalul romanesc, inclusiv cele din Banie. Mi-as dori sa ramin acasa, dar este destul de dificil sa renunt la contractul din Feroe…
– Va macina, ca sa zic asa, totusi, dorul de Craiova!
– Asa este, fac parte dintre romanii care sint legati sufleteste de acasa. Am avut ocazii de a parasi Romania, dar n-am facut-o. Repet, ma simt legat de Pielesti, locul meu natal, si de Craiova.
„Peste tot in lume, fotbalul este o afacere“
– Ati avut o cariera fotbalistica de exceptie la Universitatea, apoi experiente in fotbalul din Cipru si Belgia. Dupa retragerea de pe teren ati indeplinit functii de conducere la Universitatea si la Rocar, iar ca antrenor la Jiul, Constructorul si de cinci ani in Feroe. Putem vorbi, deci, de o experienta deosebita?
– Am avut sansa sa fiu de doua ori vicepresedinte la Universitatea. In primul mandat (un an si jumatate, ’93/’94 – n.r.) am facut destul de multe lucruri bune. Am fost si martorul unor evenimente pe care, din pacate, nu le pot dezvalui mass-media. Ma refer la modul cum trebuie condus un club de fotbal din Romania.
– Adica?
– Depinde ce vrei sa faci in aceasta functie. Daca vrei sa ai rezultate, trebuie sa lupti cu aceleasi arme pe care le folosesc si adversarii.
– Fotbalul este o afacere?
– Normal, cei care investesc in fotbal ar trebui sa creada ca este o afacere. Subiectul acesta este unul care nu pot eu acum sa-l explic intr-o fraza, doua. Peste tot in lume, fotbalul este o afacere. Nimeni nu investeste numai de dragul fotbalului. Doar la amatori, unde sumele investite pot fi si pierdute. La un club de fotbal profesionist, datele problemei sint schimbate, adica nu poti considera clubul un fel de jucarie si sa te comporti ca atare. La un club profesionist trebuie facut un plan, iar la sfirsitul anului sau al sezonului trebuie iesit pe plus. Cluburile din Romania, pentru a putea sa-si mentina echilibrul, sint obligate sa vinda jucatori. Din pacate! Urmarea? Plecind jucatori buni, venind altii de o anumita valoare, apar rezultatele nesatisfacatoare. Clubul respectiv, vinzindu-si continuu valorile, nu mai are nici fotbalisti selectionati la echipele nationale, fara rezultate in Cupele Europene etc. Ce se intimpla atunci? Se intra in panica si trebuie sa faci unele compromisuri. V-am spus, acest subiect nu poate fi explicat si inteles doar prin citeva fraze.
„Suporterii Craiovei au putut sa se manifeste liber“
– Sa ne intoarcem in timp: in 2003 se implinesc 20 de ani de la calificarea istorica a Universitatii in semifinalele Cupei UEFA, plus victoria nationalei Romaniei, cu sase craioveni in teren, asupra campioanei mondiale de atunci, Italia! Iti mai amintesti acel an?
– De parca ar fi fost ieri! Cind vorbim de asemenea performante ale Universitatii, de acum 20 de ani, nu trebuie sa ne rezumam doar la data calendaristica propriu-zisa, aprilie 1983, cind am jucat semifinala cu Benfica (Lisabona, 6 aprilie – Craiova, 20 aprilie – n.r.). Cred ca ar trebui sa incep cu un remember in toamna anului 2002. De ce? S-au implinit 20 de ani de cind Universitatea, in editia ’82/’83 a Cupei UEFA, a eliminat, pe rind, echipele Fiorentina, Shamrock Rovers si Girondins Bordeaux. Ma asteptam ca presa locala din Craiova sa reaminteasca despre aceste performante deosebite ale Universitatii, obtinute in urma cu 20 de ani. Macar presa locala, pentru ca n-am pretentii de la Capitala… Sint din octombrie in Craiova si n-am citit nici un material in acest sens, sper ca nu gresesc. Alt exemplu: s-a inaugurat nocturna de pe „Ion Oblemenco“ exact in perioada de glorie a noastra, se intelege, in urma cu 20 de ani. Va dati seama ce ar fi insemnat un meci demonstrativ al fostelor glorii ale Universitatii in fata acelui public venit la inaugurarea nocturnei? Ar fi fost un moment extraordinar sa ne fi reintilnit. Noi, cei din Craiova Maxima, eram atunci cu totii acasa, cu exceptia lui Silviu Lung. Daca as fi fost in cadrul clubului incercam sa fac ceva in sensul acesta… Este o parere doar.
– Cum au fost acei ani?
– Extraordinari! A fost o perioada in care noi bateam record dupa record. De altfel, Universitatea, imi place sa reamintesc, a fost prima echipa romaneasca care a eliminat din Cupele Europene o formatie englezeasca, Leeds (Cupa UEFA, sezonul ’79/’80 – n.r), prima echipa care a invins in Anglia (2-0 la Leeds, ca si la Craiova – n.r.). In sezonul ’81/’82 al Cupei Campionilor, Craiova a fost, de asemenea, prima formatie din Romania calificata in „primavara“, in faza sferturilor de finala. Apoi, in acest sezon fast din Cupa UEFA, ’82/’83, Universitatea a fost prima formatie romaneasca care a eliminat una vest-germana, FC Kaiserslautern, si astfel noi am fost prima echipa ajunsa intr-o semifinala de Cupa Europeana (UEFA – n.r.). Si, toata lumea fotbalului stie, am fost eliminati fara ca in cele doua partide sa fim invinsi (0-0 la Lisabona, 1-1 la Craiova, dar s-au calificat lusitanii datorita golului inscris in deplasare – n.r). Si ar mai fi ceva: Universitatea a fost prima echipa de al noi care a avut atunci in tribune, contabilizind toate meciurile „Craiovei Maxima“, un numar record de spectatori, poate 300-400 de mii. S-ar putea adauga si amanuntul ca in echipa nationala de atunci, Universitatea avea cei mai multi jucatori convocati pentru meciuri oficiale.
– Ce vremuri, de poveste!
– Cum va spuneam, parca ieri au fost. Craiova a fost singurul oras din Romania in care spectatorii au putut sa se manifeste liber dupa victoriile noastre din Cupele Europene. In zilele de miercuri, cind Universitatea avea meciuri in Cupele Europene, nici nu se lucra. Craiova era in sarbatoare. Si nu numai in Craiova. Nu uitati ca dupa o asemenea victorie, zona centrala a orasului din perimetrul hotelului Jiul a fost pur si simplu blocata de suporteri, circulatia intrerupta s.a.m.d. Si, reamintesc, eram in 1983. De asta-mi pare rau ca suporterii tineri de acum nici macar nu ne cunosc, n-au avut de unde. Inaugurarea nocturnei de pe „Ion Oblemenco“ era un bun prilej pentru ca suporterii sa vada legendara echipa a „Craiovei Maxima“, care facea furori pe vremuri in stadioanele cu nocturna din Germania, Franta etc.
„Universitatea era una dintre cele mai prost platite echipe din tara“
– O intrebare indiscreta: fotbalistii „Craiovei Maxima“ au ramas cu aceste amintiri ale performantelor, dar si cu bani?
– Intr-adevar, cu amintiri si – de ce sa nu recunoastem – si cu alte avantaje ale acelor vremuri. Din punct de vedere financiar insa, Universitatea era una dintre cele mai prost platite echipe din tara. Ulterior, am aflat ce salarii si prime aveau fotbalistii de la alte formatii, mai ales din Capitala. Poate n-o sa credeti, dar noi nu eram – din punct de vedere financiar – in primele zece echipe din Romania. Ma refer la campionat – salariu, prime, indemnizatii -, deoarece altele au fost datele financiare in privinta meciurilor din Cupele Europene si cele de la echipa nationala. Pentru acele vremuri, noi am cistigat bine.
– Oferiti-mi un exemplu.
– Dupa acel meci din 1983 al nationalei la Bratislava, din preliminariile CE ’84 (1-1, gol Geolgau – n.r.), s-au cumulat cele doua prime – cea de joc, si cea de calificare la CE ’84 – si astfel am fost rasplatiti cu 1.000 USD.
– Dati-mi si un exemplu de prima pentru calificarea cu Universitatea in semifinalele Cupei UEFA.
– Tot ceea ce va spun acum se poate verifica, ca atare nu are nici un sens sa nu spun adevarul. In primul tur al Cupei UEFA ’82/’83, am eliminat pe celebra Fiorentina (3-1 la Craiova, 0-1 la Florenta – n.r), italienii avindu-i in teren atunci pe Galli, Passarella, Massaro, Antognoni, Bertoni, Graziani si altii. Prima noastra? Nici macar 200 USD.
– Plus un Aro?
– Povesti, nici vorba. Aro a luat Steaua.
– Au urmat celelalte meciuri, ajungindu-se pina in semifinale.
– S-au dublat primele. De exemplu, pentru eliminarea echipei Girondins Bordeaux am fost premiati cu 20.000 de lei, adica aproape 600 USD. Dupa ce am eliminat, in primavara lui ’83, pe FC Kaiserslautern, am incasat 40.000 de lei. Dupa cele doua meciuri cu Benfica, din semifinale, am fost rasplatiti cu 1.000 de lei.
– N-am inteles, 1.000 de lei?!
– Acesta este adevarul, am memorie buna. Daca am fi eliminat Benfica, adica daca ne-am fi calificat in finala Cupei UEFA, am fi primit probabil 70-80.000 de lei sau cel putin asa am sperat noi.
