Datoria lui este sa vegheze la respectarea legii, intervenind ori de cite ori interesele comunitatii o cer. Sa-i apere pe cei slabi si sa-i sanctioneze pe cei care nu si-au insusit regulile simple ale convietuirii pasnice. Oamenii ii privesc uneori cu repros, alteori cu teama, dar, de regula, cu respect. Foarte putini stiu insa ca, dincolo de aparenta conferita de statutul lor, politistii sint oameni obisnuiti, care, o data ajunsi acasa dupa obositorul program de lucru, se confrunta cu aceleasi probleme de zi cu zi pe care le are oricare dintre noi.
Viata de politist nu este usoara, dar nici atit de palpitanta cum o prezinta filmele artistice. O mare parte din activitate devine munca de rutina, in special daca ai avut norocul (sau nenorocul – depinde de perceptia fiecaruia) sa ajungi politist la tara, unde fenomenul infractional nu are amploarea de la oras.
Adrian Voiculescu este unul dintre cei care au intrat in politie, calauziti de figura idealizata a militianului de altadata – un fel de Fat-Frumos, atotputernic si vajnic luptator pentru apararea drepturilor celor napastuiti. Ajuns acum sef de post in comuna Bralostita, vede lumea aceasta cu ochii unui barbat trecut prin viata. Zimbeste, amintindu-si de visul unei copilarii linistite petrecute in casa parinteasca din Pitesti:
„Unchiul meu lucra la Scoala Militara din Pitesti. Ramineam mut de admiratie cind il vedeam in uniforma. Imi doream sa ajung si eu ca el, mai ales ca facusem o adevarata pasiune pentru arme. In liceu m-am gindit sa-mi urmez instinctul si sa ma fac militian“.
Ca sa-si atinga scopul, proaspatul absolvent de liceu trebuia mai intii sa petreaca o perioada in productie, asa ca s-a angajat la o uzina de motoare electrice din Pitesti. In scurt timp a devenit sef de echipa in sectia de presatori, insa dupa doi ani a renuntat la serviciu, satul de rutina si monotonia unei meserii care nu il atragea, si s-a inscris la Scoala de Subofiteri de Militie de la Slatina. La absolvire – in 1989 – a fost repartizat in judetul Dolj, la postul din comuna Goicea.
Era sa-si piarda viata dupa doar trei saptamini de munca
Tinerel (abia implinise 24 de ani) si neexperimentat, avind o viziune idealizata despre activitatea in militie, s-a trezit repede la realitate, dupa ce era sa-si piarda viata in imprejurari relativ banale:
„Lucram fara sef de post, organizindu-mi singur activitatea. Dupa nici trei saptamini, a trebuit sa duc la indeplinire un mandat de arestare la Dunareni, impreuna cu un coleg. Am intrat fara teama in curtea celui pe care trebuia sa-l arestam si, in momentul in care m-am repezit la individ sa-l imobilizez, acesta m-a atacat cu o furca. M-am ferit si atunci colegul meu i-a sarit in spate, imobilizindu-i bratele. Multa vreme am fost marcat de eveniment. Ma gindeam ca am scapat cu viata doar printr-un mare noroc si am vrut chiar sa ma retrag din militie. Mi-am dat seama ca politistul este vulnerabil si ca subestimam violenta de care sint in stare oamenii“.
Revolutia l-a prins pe Adrian Voiculescu in Goicea. Fiind stare de necesitate, timp de 20 de zile (pina pe data de 8 ianuarie), nu a avut voie sa paraseasca postul. A trecut prin momente grele atunci:
„Ma mutasem de putin timp in Goicea. Nu cunosteam pe nimeni, iar gazda tocmai ma anuntase ca pleaca in Craiova asa ca imi cerea sa plec. Pentru ca nu aveam voie sa parasesc postul, mi-a fost destul de greu sa gasesc alta gazda“.
Fata care a sesizat ca i se dezlipise poza din buletin i-a devenit sotie
Tot raul a fost spre bine. In martie 1990, Adrian Voiculescu a fost detasat la Birca – o comuna cu multi romi – unde a cunoscut-o pe sotia sa, Daniela:
„Ma pregateam sa intru in patrulare. In timp ce ma duceam spre centru, m-am intilnit cu ea. S-a apropiat de mine si mi-a spus ca vroia sa se duca la politie, pentru ca i se dezlipise poza de pe buletin. I-am explicat atunci cum trebuie sa procedeze ca sa rezolve problema, apoi m-am oferit sa o conduc acasa. A acceptat, apoi i-am dat intilnire pentru ziua urmatoare la o cafea. Cine si-ar fi imaginat atunci ca, in mai putin de sase luni imi va deveni sotie?“.
Daca are un regret, atunci acesta ar fi ca nu a putut sa ramina in continuare la Gighera, unde a fost detasat in 1991: „Este o comuna linistita, cu oameni deschisi la suflet, politicosi si educati. Nu cred ca am avut vreodata atit de multi prieteni ca in aceasta localitate. Din pacate, dupa un an a trebuit sa plec, pentru ca am fost avansat“.
Adrian Voiculescu a lucrat opt ani ca sef de post in comuna Secu, apoi a fost transferat la Bralostita. Dar, intre timp, sotia i-a adus in casa doua mari bucurii: o fetita si un baiat. Adriana Maria este acum in clasa a-V-a. Ea vrea sa-i calce tatalui sau pe urme si sa devina politist. Ionut Daniel este pasionat de artele martiale, si, chiar daca nu este prea hotarit in privinta profesiei pe care o va urma, ar vrea sa devina macar sportiv amator.
Locuiesc cu totii in locuinta de serviciu a lui Adrian, chiar deasupra postului de politie, ceea ce le confera oarecare avantaje: tatal poate sa ia masa de prinz acasa, fara sa fie nevoit sa paraseasca postul. Cu toate acestea, munca ii ocupa mare parte din timp asa incit, aceasta este de multe ori singura ocazie pentru a-si vedea copiii:
„Nu trebuie decit sa urc citeva trepte si gata, am ajuns acasa. Cu toate acestea, sint zile cind nu pot sa-mi vad copiii, pentru ca plec atunci cind inca dorm si ma intorc seara dupa ce s-au culcat. Din aceasta cauza, citeodata ma simt strain la mine acasa“.
Politistul colaboreaza cu Mos Craciun
Singurul inconvenient il constituie discoteca de linga casa (sau post). O data pe luna, petrecaretii vin sa se destrabaleze aici, dansind si consumind bauturi alcoolice dupa care sparg sticlele, urla si se incaiera, deranjind vecinii. Si o tin asa pina in zori. Seful de post, ce sa faca si el acuma ca sa nu-l mai deranjeze derbedeii? S-a plins primarului, dar degeaba. Iar politistul nu-i poate pune la punct pe petrecareti pentru ca, atita timp cit nu se ajunge la fapte deosebit de grave, legea nu iti permite sa-i deranjezi. „Le-am mai dat cite o amenda pentru tulburarea linistii publice, dar nu s-au invatat minte. Eu cred ca primaria nu a facut bine ca a permis organizarea unei discoteci aici“, a spus el.
Ca sef de post, responsabilitatile sint mari. Mai ales de Sarbatori, cind copilasii, adunati la scoala, in jurul pomului de iarna, l-au asteptat pe Mos Craciun ca sa le dea daruri. Daca ar sti ei cit a alergat bietul sef de post prin tot Filiasiul ca sa-i umple mosului sacul cu dulciuri cumparate cu banii primariei…
