Romanii l-ar inchiria cu saptamina pe cancelarul Schröder

Pentru ca vine cancelarul, Ceanu Mic a devenit Ceanu Mare. Mare si vopsit. Toata suflarea satului clujean a prins viata, sperind dintr-o data ceva mai mult de la destin si de la buget. Oamenii s-au ridicat la inaltimea momentului, simtind ca altul nu mai prind prea curind. Pentru cine nu stie, lucrurile sint simple. Se pare ca tatal cancelarului german Gerhard Schröder, pe numele lui Fritz Schröder, a fost inmormintat intr-o groapa comuna, la Ceanu Mare. Pina sa afle cancelarul de tatal sau, Ceanu a fost Mic. In acelasi timp cu pregatirile vizitei lui Gerhard s-a nascut si ideea unui Ceanu mai Mare. De cind s-a aflat ca Schröder va veni la Ceanu Mare, a inceput nebunia vizitelor de lucru. S-a asfaltat, s-au reparat conductele de apa sparte, s-au vopsit porti, garduri, borduri. Toate aflate pe itinerariul oficial spre cimitir. Mormintul comun s-a ales si el cu o cruce ca lumea, cu o troita, cu o alee de acces… accesibila. Mai mult decit atit, Primaria din Turda s-a pricopsit cu bani de renovare. Chestiunea e ca vizita a nascut si reactii neasteptate. O batrina, care n-a avut norocul sa locuiasca pe „traseu“, a inceput sa se vaite, cerind ca inaltul oaspete sa fie plimbat si pe ulita ei. „Il platesc sa treaca si prin fata portii mele, sa vada ca nici nu pot iesi cu vitele din curte. Macar o masina de piatra sa arunce si la mine, sa pot scoate carul…“. Alta a multumit insa Domnului ca sta prin preajma cimitirului si i-a „asfaltat primaria in fata“, i-a dat cu bidineaua pe gard. „Sa-l tina Dumnezeu in viata pe cancelar, dar sa nu-l ia pe ta-su de la noi, ci sa vina el mai des pe aici“. Romanul e abuziv. Ii dai o mina, ti-o ia pe toata. Primaria din Turda, se zice, cauta cu inversunare prin cronicile locului sa vada daca nemtii importanti nu mai au prin zona neamuri ingropate. Primarul ar fi multumit daca Schröder insusi ar trece mai des prin Turda, ca sa mai apuce bani si pentru un pod, trei strazi, doua pietruiri, cinci asfaltari, citeva blocuri neterminate, bransari de gaze. Oamenii din partea locului l-ar infia cu saptamina pe cancelar. Cei de la blocuri sa-l inchirieze in zilele cind vine intretinerea si apoi sa-l plimbe din asociatie de locatari in asociatie de locatari, ca sa prinda apa calda la preturi de vizita de lucru. Si molima se intinde. Primariile care au inceput sa-si trimita angajatii in concedii fara plata, fiindca nu mai au o letcaie pentru lefuri, si-au mobilizat personalul pentru a trimite invitatii tuturor marimilor europene sa-i calce pentru citeva asfaltari, amenajari de poduri, bransari si investitii promise in zilele electorale. In curind, intreaga Romanie se va pune cu burta pe treaba si va incerca sa afle ce presedinte european a avut unchi si matusi care au urmat elementara in scolile ei, ce presedinte american a avut un stramos internat in spitalele locale si daca nu mai exista vreun Fritz care sa fi lucrat la Resita. Asfaltul de tip Schröder continua „Asfaltul Clinton“. Ultimul este asfaltul de care s-au bucurat bucurestenii si a fost turnat in preajma vizitei lui Bill Clinton. Pentru ca beneficiem de o „fibra genetica favorabila“, cum aprecia presedintele Iliescu, propun sa ne punem pe scormonitul arhivelor, pentru a dibui stramosi europeni ilustri, capabili sa ne scurteze tranzitia. Mobilizati exemplar pe invitatii si primiri, vom da greutate sintagmei „popor ospitalier“ si vom avea si sentimentul ca prestam ceva, ca muncim, ca sintem utili etc. Ceanu Mare este exemplul viu ca ultimul razboi mondial, cel in care si-a pierdut viata si Fritz Schröder, a avut si parti bine, care apar acum, dupa aproape juma de secol de comunism.