„Daca ti-ai terminat lucrul, fa-ti de lucru!“

– Ati fost antrenor la Nagoya Grampus Eight din vara lui 1999 pina in decembrie 2002. Cum au fost acesti ani pentru Silviu Lung?

– Din punct de vedere profesional au fost niste ani deosebiti, J-League fiind un campionat de fotbal profesionist. Si, vorba aceea, cit traiesti tot inveti. Am beneficiat la Nagoya, pe linga conditii de munca foarte bune, moderne si de accesul la tot ceea ce apare nou in fotbal. Pentru mine, pot spune ca toti cei trei ani si sase luni de antrenorat in Japonia au fost un adevarat cistig profesional.

– Presupun ca si financiar…

– Da, am fost multumit din punct de vedere financiar, am fost rasplatit pentru munca mea. Ca un amanunt: in data de 25 ale fiecarei luni, banii erau in cont, iar in fiecare 10 ale lunii se achitau primele de joc. Nici o intirziere! Mai mult decit corecti sint japonezii!

– Alte impresii din Japonia?

– Cum bine si-a intitulat un autor titlul unei carti „Japonia, un miracol“, intr-adevar Tara Soarelui Rasare este o lume aparte. Inainte de plecarea spre Nagoya stiam multe amanunte despre lumea si civilizatia japoneza, dar la fata locului, traind si muncind printre ei, mi-am dat seama „live“ de aceasta civilizatie japoneza deosebita, inedita si superioara. Nu pot doar intr-o fraza sau doua sa descriu lumea si civilizatia de acolo. Ce sa va spun mai intii?

Mi-ar trebui ore pentru a va oferi amanunte despre ceea ce tine de o civilizatie superioara, de respectul reciproc, curatenia… Nu numai cea de pe strada, ci si cea morala, sufleteasca. Adaugati, printre multe altele, disciplina si, nu in ultimul rind, munca. Pentru ei, munca este o implinire. Din discutiile avute in Japonia cu colegii de la Nagoya, ei mi-au explicat un fel de principiu al lor: daca ti-ai terminat lucrul mai repede si nu mai ai de lucrat, fa-ti de lucru! Asa se explica probabil uriasul salt al Japoniei. Apoi, in Japonia legea este… lege, adica este respectata. Indiferent daca a gresit Lung, Ionescu sau primul ministru a doua zi este inchis.

Privilegiul de a-l antrena pe portarul echipei nationale

– Ati inceput ca antrenor la centrul de copii si juniori de la Nagoya, apoi ati fost numit antrenor secund la echipa din J-League. Cum a fost sezonul 2002, incheiat in decembrie anul trecut?

– Am mai declarat ca am ajuns in 1999 la Nagoya, prin intermediul antrenorului craiovean Doru Isac, aflat in Japonia inca din 1992.

Dupa doi ani petrecuti la centrul de copii si juniori de la Nagoya Grampus Eight, am fost apoi solicitat la echipa mare (in 2001). Reamintesc, in J-League sezonul competitional se desfasoara in acelasi an calendaristic, iar sistemul lor de desfasurare si de intocmire a clasamentului final este diferit de cel din Romania si din alte tari. Astfel, la sfirsitul turului campionatului 2002, Nagoya a fost pe locul doi. Returul – pentru care se intocmeste clasament independent de rezultatele din tur – l-am incheiat pe locul 13. In clasamentul final al editiei de campionat – unde se cumuleaza punctele din tur si retur -, Nagoya s-a situat pe locul cinci. Este un sistem aparte acolo. De exemplu: daca o echipa s-a clasat in tur pe primul loc si alta in retur, atunci pentru desemnarea campioanei se disputa intre ele finala (tur si retur). Locul cinci ocupat in final de Nagoya a fost apreciat ca bun, dar avind in vedere conditiile deosebite de acolo s-ar fi putut si mai bine. Suporterii – extraordinari – meritau mai mult, ca sa zic asa.

– Sezonul 2002 a insemnat insa pentru antrenorul secund Silviu Lung si o alta realizare, selectionarea portarului Narazaki in echipa nationala pentru CM 2002.

– O precizare: Narazaki a fost in lotul national al Japoniei si in anii trecuti, dar cind am fost numit eu antrenor secund cu portarii, el nu mai fusese convocat de aproape un an. Si, asa cum s-a vazut din transmisiile de la CM 2002 din Japonia si Coreea, Narazaki a revenit intre buturile nationalei nipone. El a fost selectionat si a jucat la CM 2002 datorita talentului lui. Eu am avut privilegiul de a-l antrena.

– Ati spus zilele trecute ca ati refuzat prelungirea contractului pe 2003 cu Nagoya. Motivul?

– V-am mai declarat, familia inseamna mai mult pentru mine. Banii sint foarte importanti, dar nu reprezinta totul.

Nevoia de stabilitate

– Ati urmarit pe Internet evolutia Universitatii. Din afara evenimentelor, cum ati explica totusi situatia din acest tur?

– Am urmarit pe Internet nu numai rezultatele Universitatii, ci totul: diviziile A si B, evenimentele politice, sociale etc. Imi cereti sa comentez din Japonia ceea ce s-a intimplat aici? N-am cum sa detin raspunsurile exacte si corecte. Pot doar sa reamintesc ceea ce probabil este cunoscut mai bine in Craiova: echipa s-a alcatuit pe „fuga“, pe etape si cu putine zile inainte de debutul campionatului. Nu s-a efectuat o pregatire de vara corespunzatoare, iar euforia de la inceput nu putea tine pina la final. Suporterii, fantastici, au fost cu adevarat al 12-lea „titular“ al echipei, au dus si ei echipa acolo sus, Universitatea obtinind citeva rezultate neasteptate (in primele etape). Din ceea ce am citit eu, am inteles ca apoi au aparut diverse probleme, unele framintari, ceea ce a condus probabil la ceea ce este acum acest loc 11. Inteleg ca toate problemele aparute n-au dus la stabilitatea asteptata. Pentru a avea performanta, trebuie sa existe o atmosfera foarte buna in sinul formatiei si nu numai. De multe ori, o atmosfera deosebita din sinul echipei compenseaza alte neajunsuri. Daca s-ar reusi sa se faca o familie, este fantastic. Dar asta, in conditiile zilei de astazi, este destul de greu.