Semantica saraciei

Pentru ca tot ne aflam noi pe drumul intronarii unei politii lingvistice, unde il avem pe George Pruteanu comisar-sef, de ce n-am reitera, poate cu ceva folos, si semnatica, adica sensurile multiple ale termenului de saracie? Se pare ca aceia ghiftuiti din furtisaguri l-au uitat sau vor sa-l scoata din vocabular, sa-l elimine ca pe o mincare gretoasa de ierburi, de coji de cartofi, de oase, de grasime rinceda etc., ce se pune pe masa zilnica a tot mai multor romani.

Poate ca le sint mai pe inteles noilor imbogatiti sensurile din seria sinonimica a vocabulei cu pricina, saracie: mizerie, lipsa, nevoie, penurie, privatiune, calicie, ticalosie, miselie, scumpatate, insuficienta, sterilitate, asa cum le-am selectat din Dictionarul de sinonime al cercetatorilor lingvisti Luiza si Mircea Seche.

E un paradox impardonabil sa troneze saracia (mizeria, lipsa, privatiunea…) si astazi, intr-o tara declarata democratica, avind o bogatie indubitabila a solului si subsolului, dar prost, ignorant sau dubios exploatata si dirijata. Acest dubios sens in administrarea bogatiei romanesti vine, desigur, in tangenta cu sensurile de miselie si ticalosie din sfera larga a sinonimiei termenului incriminat.

Sint saraci cu duhul guvernantii si parlamentarii nostri, cind se fac ca nu inteleg si nu-si asuma rostul si totala raspundere fata de starea de calicie tot mai accentuata in care au adus sau au mentinut tara aceasta atit de bogat daruita de Dumnezeu? Sau multi, dar nu toti vor sa uite si sa scape, prin orice mijloace, de saracia indurata in anii dictaturii? Si una, si alta, pentru ca le lipsesc multora constiinta si mintea, pregatirea necesara pentru posturile in care i-a cocotat politica. Le lipseste dezideratul onestitatii poporului roman adevarat, intrat in constiinta noastra de veacuri: sarac si curat! Dar cine sa le aduca aminte si sa le impuna acest principiu de bun-simt, cind ei fac legea si tot ei o aplica sau nu?

N-am reusit nici sa facem procesul comunismului, nici sa eliminam pompoasele, gaunoasele, demagogicile lozinci: interesul si securitatea nationala, statul de drept, nivelul de trai al poporului, sacrificiul nostru mai intii s.a. Ar trebui, daca sintem onesti si patrioti, ca in vorbe, sa punem pe frontispiciul partidelor politice, al guvernului, al parlamentului, al presedintiei, aceasta simpla si cinstita zicere romaneasca: Sarac si curat! (care nu mai trebuie nici macar tradusa!). Sa intelegem bine sensul ei, adica sa refuzam imbogatirea, prin orice mijloace, pe seama saracirii poporului care ne-a incredintat destinele tarii. Sa ne gindim sa intram in istorie curati si bogati sufleteste sau chiar material, dar numai din lefurile destul de generoase pe care ni le acorda functiile.

Cu aceste cuvinte mari si profunde, bine imprimate in mintea si in constiinta noastra, ar trebui sa pornim la drum in actiunile noastre de real interes national, romanesc, daca vrem cu adevarat sa ne vedem de saracie cinstit, indulcind-o treptat pina la eradicare. In alte variante, indiferent cit de acoperitoare ar fi, ca activitatile in AGA, consultanta financiara la bancile devalizate, la fondurile mutuale frauduloase etc., saracia va ramine lucie, iar bogatia ii va purta tot mai triumfator pe brate mitocanesti numai pe misei si pe ticalosi!…