Omule, nu-L minia pe Dumnezeu!

In preajma Craciunului anului milei Domnului 2002, cind intreaga suflare crestina se pregatea ca, intr-o evlavie si duhovniceasca bucurie, sa praznuiasca Nasterea Pruncului Iisus, intreaga lume avea sa fie bulversata de o cu totul alta nastere – nici macar trupeasca -, nasterea, printr-un procedeu stiintific numit clonare, a unei – zic ei – fiinte umane, numita Eva.

Nu stiu de ce i-au zis Eva. Si, mai grav, nu stiu de ce toate astea aveau sa se intimple inaintea uneia dintre cele mai mari Sarbatori crestine.

Poate ca omul, amestec de orgoliu si smerenie, in ciuda micimii sale cantitative in univers, fiind centru de perspectiva si de constructie in creatia lui Dumnezeu, avea sa fie inzestrat de Creator cu insusiri creatoare, dar totusi in limite stricte ale creatului, el – omul, – niciodata putind sa etaleze puterea creatoare, cea atotputernica a Creatorului.

Eva reprezinta, in istoria omenirii, mama ei, pentru ca, asa cum i se si traduce numele (Eva insemnind viata), ea este cea care, printr-o frumoasa impreunare cu al ei sot, da nastere la prunci, fie ca sint unul, doi sau mai multi.

Intre Eva cea umana si aceasta Eva clonata nu cred ca ar exista vreo similitudine. Eva umana naste, prin porunca divina, prunci – fiinte umane, in scopul perpetuarii vietii, acesta fiind si scopul crearii si existentei ei pe pamint. Pe cind Eva clonata doar exista. Respira. Dar, cred eu, fara nici un sens al unei frumoase si benefice existente sau poate numai in sensul implinirii unor, s-ar putea, periculoase deziderate primejdioase vietii.

Se stie ca, prin acest procedeu stiintific, se cauta crearea unui om perfect, spun sustinatorii ei. Adica un om de o forta fizica si o inteligenta de exceptie!! Dar atentie!!!

Oare e nevoie, pentru umanitate, de asa ceva? Adica de un om cu o forta fizica de un aprig luptator si de o inteligenta de geniu? Oare a gresit Dumnezeu cind a facut omul asa cum il vedem si cum exista el de milenii intregi? Oare a gresit El cind cel cu o forta fizica de exceptie nu detine o inteligenta de geniu? Si invers. Cind cel cu o inteligenta de geniu are un trup firav? Eu cred ca nu.

Sigur, clonarea este o problema cu profunde implicatii, care da nastere la intrebari. La intrebari la care numai omul poate, si are aceasta datorie, sa raspunda.

Insa, daca totusi isi doreste asa ceva, pentru ca poate simte el ca astfel de roboti umani pot sa-l ajute, nu are decit sa o faca. Dar bine ar fi sa nu greseasca si sa nu caute sa-L minieze pe Dumnezeu, ca sa nu i se intimple cele ce aveau sa se petreaca la zidirea templului din Babilon (un alt indraznet gind creator al omului) si sa nu i se intimple ceva mai rau.

Deci, omule creator, nimeni nu-ti spune sa nu-ti folosesti insusirile creatoare pe care le-ai primit o data cu nasterea, dar ramii in limitele creatului si nu-L minia pe Dumnezeu, Atotputernicul Creator.