Cerinte externe si nevoi interne

Comisia Europeana a publicat, la sfirsitul lunii decembrie 2002, un raport catre Consiliul de Ministri si Parlamentul European, referitor la Foaia de Parcurs (celebra Roadmap) a Romaniei si Bulgariei pentru aderarea deplina la 1 ianuarie 2007.

Bulgaria o lasam deoparte, oricum este mai avansata decit noi. Doare, dar aceasta este realitatea.

Pentru Romania, Comisia solicita eforturi in trei domenii: capacitatea administrativa, sistemul juridic si reforma economica. Fiecare dintre aceste capitole este atit de cunoscut, incit nu mai merita sa le repetam in detaliu. Publicul romanesc stie ca exista coruptie, incetineala, neseriozitate, brambureala in justitie si politie. Comisia Europeana cere interventii directe in domeniile respective. Publicul romanesc este nemultumit de nivelul ridicat al taxelor, de pensiile mici, de aiureala din domeniul incalzirii locuintelor prin sisteme de termoficare, de felul cum arata strazile in orase, de lipsa autostrazilor si a serviciilor civilizate in administratie. Acestea sint si criticile Comisiei Europene, exprimate mai diplomatic si mai sofisticat, dar in esenta identice cu ceea ce vrea publicul roman.

Situatia este, intr-adevar, stranie. Organismul executiv al Uniunii Europene cere Guvernului Romaniei sa faca lucruri care ar satisface cerintele publicului romanesc. Dupa toate legile electorale, daca guvernul ar face ce cere Comisia, gradul de satisfactie a publicului fata de serviciile sociale si administrative ar creste. Cu alte cuvinte, guvernul ar fi mai bine apreciat de catre public, iar partidul de guvernamint ar avea mai multe procente in intentia de vot. Acelasi proces poate fi urmarit in cadrul relatiilor cu Banca Mondiala si cu Fondul Monetar International. Daca asa stau lucrurile, atunci cei care spun ca fac lucruri impotriva publicului la cererea Bancii Mondiale sau a Comisiei Europene pur si simplu mint. Sau nu spun tot adevarul, ceea ce este acelasi lucru.

Satisfacerea cerintelor Comisiei Europene – ceea ce nu este deloc usor – ne-ar asigura integrarea la termen in structurile Uniunii Europene. Dar nu ne-ar asigura o pozitie lipsita de umilinte. Una este sa te integrezi ca ruda saraca si cerind continuu de pomana, alta este sa vii cu o economie sanatoasa si cu o administratie flexibila si productiva. Mecanismele democratice unice ale Uniunii Europene ne-ar asigura pozitii speciale: membri in Parlamentul European (echivalenti romani ai doamnei Nicholson), poate un loc de comisar (cum este Gunther Verheugen, cum ar suna dl Popescu, comisar pentru agricultura al Uniunii Europene, spaima agricultorilor din Franta?), sute de locuri de functionari in structurile administrative ale Europei. Dar fermierii nostri ar continua sa ceara subventii sau sa lase pamintul nelucrat, fabricile noastre ar continua sa ceara facilitati fiscale sau garantii de stat pentru imprumuturi niciodata rambursate.

Aceasta este, de fapt, marea contradictie: sa cauti sa satisfaci cerintele integrarii europene – care sint si cele ale publicului -, dar sa si stimulezi cresterea economica sanatoasa in Romania.

Iar cind este vorba de cresterea economica sanatoasa, vorbim din nou despre acele lucruri pe care le stim, dar pe care nu le facem: scaderea taxelor pe salarii, suport pentru cucerirea pietelor externe, stimularea investitiilor in sectorul privat, reducerea coruptiei in justitie, politie, administratie publica. Le stim, dar nu le facem.