• Adrian Stroe a omorit cu singe rece trei femei si a fost condamnat la inchisoare pe viata • Dupa zece ani de temnita, ucigasul s-a impacat cu soarta si cu Dumnezeu • Numit la vremea respectiva taximetristul mortii, vietasul Adrian Stroe s-a hotarit sa rupa tacerea • „Am ales Gazeta de Sud pentru a ma confesa…“
O privire patrunzatoare, ca o lama de otel, porneste din doi ochi albastri, de dincolo de biroul de lemn. Un barbat intre doua virste, cu parul grizonat, de 1,8 metri inaltime, astepta de citeva minute, fara sa scoata un cuvint, asezat pe unul dintre scaunele camerei de garda a inchisorii. Respectat si temut in inchisoare, hulit si dusmanit afara, in societate, Adrian Stroe, condamnat pe viata pentru niste crime oribile, ne chemase sa-si verse sufletul. In urma cu citva timp, el a trimis o scrisoare la redactia GdS: „De aproximativ un an, am imbratisat credinta in Dumnezeu si aceasta a fost o sarbatoare a vietii mele. Dupa caruselul intimplarilor faste si nefaste din libertate si dupa o lupta acerba cu propria constiinta, mi-am regasit pacea interioara… Am devenit o enciclopedie ambulanta a celor mai urite experiente umane…“ Zece ani, Adrian Stroe refuzase sa stea de vorba cu vreun ziarist, sa explice motivul pentru care omorise, una dupa alta, mai multe femei.
Licentiat in Constructii si student la Arhitectura
Adrian Stroe, taximetristul mortii, asa cum este cunoscut in analele politiei, a dus pina in 1992 o viata normala. Spune ca, dupa ce a terminat Facultatea de Constructii din Bucuresti, a urmat la seral cursurile de arhitectura.
„Am lucrat, inainte de ’89, ca sef de brigada la Casa Poporului. In timpul liber, eram <>, faceam taximetrie la negru. Pina intr-o seara cind am luat-o pe cumnata-mea de la aeroport. Se intorcea din Cipru, unde avusese un contract de munca. De la Otopeni am luat si un malaiezian care mi-a dat 50 de dolari pina in centru. In acea noapte, am facut pe taximetristul si am scos salariul pe o luna. A doua zi am renuntat la serviciu“, isi aminteste Adrian Stroe. Si-a facut o retea de clienti, cei mai multi din rindul pestilor, prostituatelor, smenarilor: „In pofida mediilor in care se invirteau, erau oameni de incredere, cei mai corecti si fideli clienti ai mei. Totdeauna plateau si ma sunau la orice ora sa-i duc sau sa-i aduc de undeva.“
Adrian Stroe are o fetita, Arabela, pe care nu a mai vazut-o de cind a fost adus la inchisoare. „Era un copil deosebit. Avea rezultate foarte bune la scoala. Dupa ce am intrat la inchisoare nu am mai vazut-o. Am cerut sa i se spuna ca sint plecat in strainatate si am refuzat sa fie adusa in vizita la penitenciar“, spune criminalul. Arabela a ramas in ingrijirea bunicilor din partea tatalui, pina cind acestia au trecut in lumea dreptilor. Una dintre cele mai mari dorinte ale lui Adrian ar fi sa-si vada fiica si sa-i explice tot ce s-a intimplat: „Fosta sotie a venit sa ma vada cind eram retinut la politie. I-am spus sa-si gaseasca alta sursa de venit pentru ca nu mai pot sa o intretin, asa cum facusem si dupa divort. Mama i-a spus fiicei mele ca sint plecat in strainatate, la munca. Nu stiu daca Arabela stie in prezent ceva despre mine. Imi doresc foarte mult sa-mi mai vad o data fiica.“
„Am fost tradat si furat. Am hotarit sa-mi fac dreptate singur“
In cartierul bucurestean Rahova unde locuia, taximetristul era un cunoscut al lumii interlope. Isi facea tot timpul cunostinte noi. Unele dintre fetele care veneau pentru prima data in Capitala, la „produs“, ii cereau ajutorul. „Pe multe le gazduiam pina isi faceau un rost. Veneau din alte parti si nu cunosteau pe nimeni“, povesteste taximetristul. Asa s-a intimplat si cu Lavinia, de 22 de ani, cu Mariana, de 23 de ani, si cu Svetlana, o rusoaica get-beget de 25 de ani. „Am observat ca mi-au fost furate niste bijuterii si bani din casa, sustine Adrian Stroe. Cind mi-am dat seama cine m-a furat, m-am simtit tradat si am hotarit sa-mi fac dreptate singur. Nu suportam sa fiu luat de prost. In februarie ’92, am luat-o pe Lavinia cu masina. Am sugrumat-o cu miinile, apoi am dezbracat-o si am aruncat-o in Lacul Cernica.“
„Si pe rusoaica am omorit-o. Am strangulat-o“
Criminalul nu si-a facut probleme ca ar putea fi prins, asa ca a continuat meseria de taximetrist. In acelasi an, in luna aprilie, Adrian a omorit-o pe Svetlana: „Si pe rusoaica, pe Svetlana, am omorit-o in acelasi mod. Am strangulat-o. Nu m-am gindit nici o clipa sa anunt politia in legatura cu furturile. Credeam ca orice pedeapsa pe care ar fi primit-o era mult prea mica pentru orgoliul meu ranit.
Ultima a fost Mariana Biltic. Era vinzatoare la un magazin de cristaluri. Era certata cu parintii din cauza legaturii ei cu un barbat pe care acestia nu-l agreau. Am dus-o la ea acasa sa-si ia din lucruri si ai ei nici macar nu au primit-o in locuinta. Atunci am imbracat-o din cap pina in picioare si am luat-o la mine. Pe 15 august, de Sfinta Maria, era ziua ei onomastica. M-am dus cu masina si am luat-o de la serviciu. Ii cumparasem o pereche de pantofi de lac si un buchet imens de flori. De fata cu colegele ei, si-a pus cadoul in picioare si perechea ei veche de pantofi am luat-o si am aruncat-o in portbagaj. Am plecat la iarba verde sa sarbatorim evenimentul. I-am cintat «La multi ani». Cind ne-am suit in masina, Mariana mi-a spus ca vrea sa o duc la ea acasa. I s-a desfacut geanta si am observat inauntru, in niste servetele, doua dintre bijuteriile mele. Mi s-a incetosat mintea si am sugrumat-o. Am vrut sa o arunc si pe ea in Lacul Cernica, dar nu am putut pentru ca era prea multa lume. Am dus-o intr-un sant si i-am dat foc.“
„Blocul in care locuiam a fost inconjurat si eu am fost saltat“
Adrian Stroe spune ca, dupa ce a comis cele trei crime, a fugit din tara in Thailanda: „Pe 10 septembrie, am revenit in Bucuresti sa-mi iau copilul. Intii m-am dus la Sinaia, apoi la Ploiesti sa-mi vizitez niste priteni si sa-mi iau adio. M-am intors in Bucuresti sa definitivez actele de plecare. Intr-o noapte, pe la ora 4.00, a sunat telefonul. Un barbat a intrebat daca e familia Stroe si a spus ca vrea sa discute cu Adrian. Cind i-am raspuns ca eu sint la telefon, mi-a inchis. Dupa o jumatate de ora, blocul in care locuiam a fost inconjurat si eu am fost saltat.“
Desi isi recunoaste faptele, Adrian Stroe sustine ca a fost condamnat la
detentie pe viata fara ca acuzarea sa aiba probe concludente care sa-l incrimineze: „Nu au existat martori care sa afirme ca eu sint faptasul. Anchetatorii au gasit doar perechea de pantofi ai Marianei la mine in debara si au scris in rechizitoriu ca au gasit-o aruncata in WC. Am demonstrat ca ea si i-a schimbat in momentul cind i-am oferit o alta pereche drept cadou. Nu aveau amprente, nu aveau mai nimic. Recunosc faptele si in acest moment chiar le regret. Pina in urma cu doi ani insa, mi s-a pus de multe ori aceasta intrebare, iar raspunsul era acelasi: in aceleasi imprejurari as fi facut la fel.“
„ Am ajuns la Dumnezeu in momentul in care am vrut sa ma omor “
Dupa ce a stat in inchisoarea de la Jilava pina in 1999, Adrian Stroe a fost transferat la Rahova: „Timp de cinci ani si jumatate am fost sef de celula la periculosi. Acolo am invatat sa supravietuiesc. Inchisoarea este tot o scoala, dar altfel, mult mai grea si mai dura decit isi poate imagina cineva din afara. La Rahova, am aflat ce inseamna credinta. Ma ocupam de educatia detinutilor, faceam spectacole si de multe ori soseau in penitenciar misiuni religioase. Am ajuns la Dumnezeu in momentul in care am vrut sa ma omor. Le-am spus baietilor din camera si un mos mi-a spus ca inainte de a face acest gest sa citesc Biblia. Din Vechiul Testament nu am inteles mare lucru. Dupa ce am citit si Noul Testament, l-am descoperit pe Dumnezeu. De atunci mi-am dat seama ca numai Dumnezeu ne poate pedepsi pentru faptele noastre. In martie anul acesta, am ajuns la Craiova. Aici am reusit sa scot o revista in care sa le arat celor care au gresit si care au ajuns dupa gratii care este drumul drept in viata. Eu nu am nici o sansa sa fiu pus in libertate si nici nu vreau sa se intimple acest lucru. Vreau in primul rind sa continuu lucrarea inceputa cu si pentru Dumnezeu si apoi vreau sa-mi mai vad macar o data fata.“ In 1999, Curtea Suprema de Justitie a pronuntat pedeapsa definitiva in cazul lui Adrain Stroe: inchisoare pe viata.
Oamenii legii m-au pedepsit, dar Dumnezeu m-a iertat
Adrian Stroe nu pare a fi nebun. La acceasi concluzie au ajuns si psihiatrii. El s-a impacat cu soarta si considera ca pentru crimele comise, pedeapsa primita este pe deplin meritata. „Oamenii legii m-au pedepsit, dar stiu ca Dumnezeu m-a iertat. Am fost ateu zeci de ani si ignoranta fata de Dumnezeu si orgoliul nemasurat m-au adus in aceasta situatie. Pina anul trecut nu-mi regretam faptele, dar acum, cind am cunoscut calea spre Dumnezeu, le recunosc si imi pare rau de ceea ce am facut.“
