Din cele mai vechi timpuri, oamenii au simtit nevoia sa comunice si sa-si exprime ideile. Desenele rupestre din pesteri povesteau despre vitejia barbatilor, apoi comunicarea a evoluat la hieroglife, scrierea cuneiforma si, in sfirsit, la alfabet, care a oferit omenirii forma maxima a exprimarii. Din nefericire, desi sintem in plin secol XXI, lucrurile nu s-au schimbat prea mult. Se mai gasesc multi neanderthalieni care simt nevoia sa scrijeleasca pe ziduri (putinele) idei care le trec prin minte. Singura „modernizare“ in cazul acestor manifestari priveste instrumentele de scris: spray-urile colorate au inlocuit uneltele rudimentare de altadata.
Este imposibil sa nu fi trecut macar o data pe linga un zid care poarta insemnele unor „inspirati“ care, probabil, pentru ca nu ii asculta si nu ii baga nimeni in seama, isi manifesta lipsa de cultura si educatie pe unde apuca. Toaletele institutiilor de invatamint sint pline de mici rautati sau injuraturi, pentru a-i „pedepsi“ pe colegii mai putin agreati, sau chiar de numere de telefon pentru amatorii de lucruri mai putin ortodoxe. Daca in fiecare an, o data cu igienizarea facuta in vacante, peste aceste mesaje se asterne varul si uitarea, nu aceeasi soarta o au zidurile cladirilor care-si poarta, spasite, inscriptiile, mult mai mult timp. Timp de citeva luni, pe unul dintre zidurile magazinului Big, din cartierul Craiovita Noua, a stat scrisa „cugetarea“: „Nimeni n-a murit de jeg“, izvorita, probabil, din experienta vreunui cetatean dintre cei multi carora le-a fost oprita apa, iar ei nu au avut nimic impotriva. Zidurile oraselor sint primele victime ale campaniilor electorale, acestea devenind „panouri“ bune pentru simpatizantii candidatilor, care tin sa-si manifeste aderenta la partidele politice din care acestia fac parte. Desi nu au motive sa se ingrijoreze prea rau ca inscrisurile lor nu vor dura, unii dintre autorii acestora tin, totusi, sa se asigure de acest lucru: „Nu curatati, ca facem iara! Promise“, a scris cineva, terminind englezeste, pentru a inlatura eventualele dubii privind cultura lui, pe zidul Colegiului „Fratii Buzesti“. Speriat de mizerie si gunoi, un cetatean si-a depus deseurile gindirii si a facut un anunt important pe un panou de delimitare a constructilor: „Dobitoci! Interzis aruncarea gunoiului!“. Si nu este exclus ca unul dintre dobitoci sa simta nevoia imperioasa sa-i raspunda pe unul dintre zidurile cladirilor apropiate. Deja e o traditie…
