„Vreau să demonstrez că pot juca din nou la Universitatea!“

In urmă cu exact patru ani (3 martie 1999), Dorin Mitriţă debuta in echipa naţională, antrenorul Victor Piţurcă selecţionindu-l pe „Piticu’“ pentru partida amicală Romania – Estonia 2-0. Mitriţă juca atunci la Heerenveen, unde ajunsese in vara lui ’97 dus de la Universitatea in Olanda de impresarul FIFA Rodion Cămătaru.

El a debutat la Universitatea in acel sezon fast al oltenilor, ’90/’91, cind in vitrina clubului din Bănie elevii antrenorului Cirţu au adus titlul de campioni şi Cupa Romaniei. După debutul la Universitatea (septembrie 90, in meciul „U“ Cluj – Universitatea 0-1), Mitriţă a avut următorul traseu: Electroputere (’91/’92 şi turul ’92/’93), Universitatea (retur ’92/’93), Farul (tur ’93/’94), din nou Electro (retur ’93/’94), apoi Universitatea (următoarele trei campionate, din ’94 pină in ’97). După trei sezoane reuşite la Heerenveen, Mitriţă a revenit in campionatul romanesc (2001), semnind contract cu Steaua. Ieri a făcut primele antrenamente cu Universitatea.

– Dorine, după aproape şase ani, te-ai antrenat din nou cu Universitatea, cu acelaşi antrenor cu care ai debutat in Divizia A…

– Vreau să incep acest interviu cu o precizare. Am avut o oportunitate deosebită in vara lui ’97 şi fostul jucător al echipei Heerenveen, Rodion Cămătaru, impresar FIFA, m-a convins să joc in campionatul Olandei, la Heerenveen. Şi bine mi-a făcut! Cei care n-au avut acces la informaţii in perioada cit eu am jucat la Heerenveen ar putea afla acum că olandezii nu m-ar fi plătit şi ţinut titular dacă nu mi-aş fi demonstrat in teren valoarea.

Am fost declarat, la un moment dat, cel mai bun fundaş stinga din campionat…

– Vorbeam de revenirea la Universitatea.

– Aici vreau să ajung. Am avut oferte de prelungire a contractului cu Heerenveen, oferte avantajoase din punct de vedere financiar, am aşteptat (2001) şi alte variante din străinătate, dar le-am refuzat pe toate. Aş fi vrut să joc din nou la Universitatea, dar n-am fost dorit atunci sau cine ştie ce alte motive au fost la mijloc. Acum nici nu mai are sens să răscolim acest trecut. Nu ne ajută la nimic.

– Şi care-i situaţia ta actuală?

– Păi, eu doresc să joc la Universitatea, iar astăzi (ieri – n.r.) am şi făcut două antrenamente. Dacă şi oficialii clubului cred că Mitriţă ar avea loc in lotul Universităţii, atunci s-ar putea să semnez şi contractul de joc. Inţelegeţi? Pe mine nu mă interesează ce spun unii sau alţii sau ce scrie presa. Pentru mine contează decizia finanţatorului şi aceea a antrenorului. Am făcut astăzi antrenamente cu Universitatea. Cred că totul, pină la urmă, o să fie bine. N-am vorbit cu domnul Staicu, fiind plecat, dar antrenorul Sorin Cirţu, din cite am inţeles, mă doreşte. Şi asta este important pentru mine.

– Ce pretenţii financiare ai?

– Deocamdată, n-am ajuns la acest capitol. Oricum, n-am pretenţii financiare exagerate.

– De ce Universitatea?

– Este o intrebare la care cred că-mi cunoaşteţi răspunsul. Păi, o atmosferă ca pe „Ion Oblemenco“ unde mai există? Eu am imbrăcat un tricou de campion cu Universitatea (’90/’91), cunosc bine ce inseamnă publicul oltean. Aş putea spune fără să exagerez cu nimic – ar fi doar realitatea – că publicul de pe „Ion Oblemenco“ este cu adevărat al 12-lea „titular“ al echipei. Aştept cu nerăbdare reintilnirea cu fanii Universităţii. Cred că impreună vom readuce speranţa in Bănie.