Asa ar fi sunat titlul unui articol daca unui terorist sau unui nebun i-ar fi trecut prin cap sa incerce sa arunce in aer cele doua baraje de pe riul Jiu si sa otraveasca apa din bazinele statiei de tratare, sursa care alimenteaza orasul Tirgu Jiu cu apa potabila. O actiune realizata de reporterii GdS arata ca nu trebuie sa fii terorist international pentru a pune in pericol viata a zeci de mii de oameni. Desi autoritatile sustin ca astfel de actiuni sint imposibile, reporterii au reusit sa plaseze „bombe“ la barajele de pe Jiu si au „otravit“ apa din statia de tratare care alimenteaza orasul, fara sa intimpine cel mai mic obstacol. Norocul nostru, al locuitorilor din Tirgu Jiu, a fost ca pina acum nici unui dezechilibrat psihic nu i-a trecut prin cap sa se joace de-a Dumnezeu cu noi, pentru ca ar fi fost floare la ureche pentru el sa rada orasul de pe harta.
Autoritatile care se ocupa de securitatea populatiei orasului Tirgu Jiu spun ca un atentat cu bomba la barajele de pe Jiu sau incercarea de a otravi sursele de apa sint actiuni imposibile pentru ca paza acestor obiective este una de exceptie si nimeni nu poate trece de ea. Din pacate, realitatea dovedeste contrariul. Ideea de la care am pornit in realizarea acestui reportaj a fost aceea de a testa vigilenta celor care au in miini viata noastra, a acelor paznici care ar trebui sa fereasca populatia orasului Tirgu Jiu de eventuale dezastre. Alimentarea cu apa a orasului si cele doua baraje aflate pe riul Jiu sint considerate obiective strategice, iar in eventualitatea unui atac terorist sau doar daca un nebun ar vrea sa faca rau, acestea ar fi cu siguranta primele tinte. Victimele pe care le-ar face contaminarea sursei de apa si minarea celor doua baraje ar fi de ordinul zecilor de mii. O simpla plimbare pina la aceste obiective arata ca viata noastra depinde de unul sau doi gardieni care habar nu au de importanta locului pe care il pazesc.
Parcarea regulamentara – punctul forte al securitatii barajului
Ne-am gindit sa incepem cu cele doua baraje de pe riul Jiu, unul fiind situat chiar in centrul orasului, iar celalalt la vreo trei kilometri mai sus. In spatele acestora este depozitata o cantitate de citeva sute de mii de metri cubi de apa. Am crezut ca actiunea noastra va fi greu de dus la indeplinire si ne-am asteptat sa gasim la aceste obiective patrule de gardieni si jandarmi inarmati pina in dinti, care sa misune peste tot si de care cu greu sa se poata trece.
Am inceput cu barajul de la Vadeni, aflat in proprietatea HIDROELECTRICA.
Initial, am crezut ca este abandonat pentru ca nu se vedea tipenie de om pe nicaieri. In afara de o tablita cu „Intrarea interzisa“, nimic altceva nu te facea sa crezi ca ar fi vorba de un obiectiv de importanta majora. Am parcat masina la citiva metri de gard, pe podul care trece chiar pe linga baraj. Dupa ce ne-am plimbat citeva minute si am cercetat care este modul in care este construit barajul, un gardian a venit la noi sa ne atentioneze ca nu avem voie sa parcam atit de aproape. Aceasta a fost singura remarca pe care a facut-o cel care avea in paza securitatea barajului si implicit a populatiei orasului. Nu ne-a intrebat cine sintem, ce dorim, de ce stam acolo si de ce studiem ce se intimpla dincolo de gard.
Cu „bomba“ in brate in interiorul barajelor
Dupa ce am vazut cit de vigilent este pazit barajul de la Vadeni, ne-am gindit sa vedem cum stau lucrurile la celalalt baraj, situat chiar in vecinatatea Pietei Centrale din Tirgu Jiu. Locul parea la fel de pustiu si nu se zarea nici urma de om de paza. Am studiat citeva minute locul, apoi am trecut la actiune. Colegul nostru Costin Cretu a plecat cu „bomba“ sub brat, a intrat nestingherit in incinta barajului si a plasat-o chiar la baza acestuia. Intre timp, Eugen Maruta i-a facut mai multe fotografii si apoi au plecat amindoi fara sa-i intrebe nimeni de vorba. Cind ne-am urcat in masina l-am zarit si pe gardianul de serviciu care atipise la soare, pe una dintre bancile de linga baraj, nu departe de „bomba“.
Dupa ce am „aruncat in aer“ primul baraj, ne-am intors la cel de la Vadeni pentru a-l mina si pe acesta. Cea mai simpla metoda era sa-i distragem atentia celui insarcinat cu paza. Gardianul era absorbit de lectura unei reviste. Dupa ce i-am facut semne disperate, omul a urcat la noi, iesind in strada sa ne intrebe ce dorim. I-am spus ca sintem de la un ziar si ca vrem sa aflam daca a incercat cineva sa atenteze la securitatea barajului. Fara sa ne ceara vreo legitimatie sau macar sa ne intrebe cum ne cheama, gardianul ne-a povestit tot ce ne interesa legat de securitatea acestui obiectiv. In timp ce il tineam de vorba in strada, colegul nostru Costin Cretu a reusit sa intre in incinta barajului si a plasat o alta bomba, dupa care a parasit obiectivul fara nici un fel de problema.
„Daca intra cineva la statia de apa, nu ne ramine decit sa ne spinzuram“
Aceeasi metoda am aplicat-o si la statia de tratarea apei, sursa din care se alimenteaza cu apa potabila tot orasul. Costin Cretu a sarit gardul fara sa fie somat sau oprit de cineva. Cel mai greu pas fusese facut si, o data ajuns linga bazinele cu apa, oricine putea sa arunce in ele orice otrava care sa puna in pericol viata locuitorilor orasului. Dupa ce a iesit din curtea unitatii la fel de linistit precum intrase, colegul nostru s-a dus la poarta pentru a sta de vorba cu paznicii, incercind sa afle daca acestia isi dadusera seama ca au avut un musafir. Unul dintre angajati a iesit cu o pusca pe umar si a stat de vorba cu reporterul mai bine de zece minute. Nimeni nu avea habar ca cineva reusise sa intre linga bazine. Dupa ce am demonstrat ca „imposibilul“ enuntat de autoritati este un termen relativ, am incercat sa aflam care ar fi efectele unei asemenea actiuni.
Cea mai ingrozita de o asemenea varianta s-a aratat Doina Alaman, medic in cadrul Directiei de Sanatate Publica. „Avind in vedere ca sursele de alimentare cu apa sint de suprafata, nu este dificil ca ele sa fie contaminate inainte de a ajunge in statia de tratare. Ca metoda de depistare a unei eventuale otraviri se foloseste puietul de pastrav. Acesti pesti sint cei mai sensibili si la orice urma de contaminare ei mor si blocheaza vanele. Daca otrava ar fi aruncata insa in bazinele statiei de tratare, nu s-ar mai putea face nimic. Nu ne-am da seama decit dupa ce ar aparea primele cazuri de intoxicatii si atunci ar trebui sa iesim cu microfonul in centrul orasului sa spunem oamenilor sa nu bea apa daca nu au apucat deja sa o faca. Statia de tratare a apei este pazita si eu sper ca oamenii respectivi isi fac datoria . Daca intra cineva in statia de apa, nu ne ramine decit sa ne spinzuram. Singura sansa sa mai scape cineva ar fi sa-i ajute Dumnezeu si sa nu i se faca sete tocmai in ziua aia“, a spus medicul Doina Alaman.
„Tu te faci ca sapi un sant, eu iti cer o tigara si tu imi ceri un pahar cu apa“
Cei care au in grija securitatea acestor obiective sustin ca este imposibil sa intre cineva la baraje si sa le arunce in aer sau sa otraveasca sursele de apa. „S-au luat masuri speciale de paza, iar gardienii au fost instruiti cum sa-si faca treaba. E mult prea complicat sa reuseasca cineva sa intre la baraje si sa puna bombe. E imposibil sa fie dinamitate aceste obiective“, a spus Adrian Miulescu, director al societatii HIDROELECTRICA, unitate care administreaza cele doua baraje.
Purtatorul de cuvint al prefectului de Gorj – seful protectiei civile a judetului, este si mai convins de faptul ca o asemenea actiune nu poate reusi. In plus, acesta spune ca, daca s-ar rupe barajele s-ar constata ca apa din spatele lor este trei sferturi transformata in mil, deci valurile care ar inunda strazile ar fi unele de noroi. Victor Buneci spune ca barajele si statia de tratare sint obiective care beneficiaza nu numai de un sistem de securitate fizica, ci si de unul de informatii. „Sa nu credeti ca daca nu se vad paznici la baraje ei nu exista. Sint infiltrati peste tot. Tu te plimbi pe linga baraj si crezi ca nu te vede nimeni, dar nu e asa. Incercati sa intrati la statia de tratare si o sa vedeti ca nu reusiti. Toti cei care trec prin zona sint reperati. Sa zicem ca tu vii sa vezi cum stau lucrurile si studiezi de afara. Imediat vei fi observat. Tu te faci ca sapi un sant , eu iti cer o tigara si tu imi ceri un pahar cu apa. Cam asa functioneaza sistemul de informatii, unul foarte important in paza acestor obiective“, a spus purtatorul de cuvint al prefectului.
Din pacate, experimentul nostru a demonstrat ca sistemele de protectie ale acestor obiective, indiferent de natura lor, pot fi cu usurinta depasite. Singura noastra speranta ramine sa nu-i treaca nimanui prin cap sa le testeze.
