O femeie din Tirgu Jiu a ajuns la capatul puterilor si la fundul sacului, cheltuind o avere pentru manualele si rechizitele copiilor ei. Ca toti parintii cu venituri reduse, si Elena Craciun a sperat ca statul o va ajuta in asa fel incit povara cresterii celor sase copii, dintre care cinci sint scolari, sa fie mai usoara. Ordonanta de guvern a venit in sprijinul copiilor proveniti din familiile nevoiase, cu conditia ca venitul pentru fiecare membru de familie sa se limiteze la 700.000 de lei. Cu toate acestea, exista destule cazuri in care suma respectiva este mai mare doar cu citeva mii de lei si, din pacate, nimic nu se mai poate face pentru a-i ajuta pe parintii care, din cauza citorva banuti, nu s-au incadrat in baremul cerut. Este greu de spus ce se va intimpla cu aceste familii, in conditiile in care manualele pentru un scolar costa 1.500.000 de lei. Si daca mai pui la socoteala rechizitele si uniformele, ajungi la o suma totala de cel putin 2.000.000 de lei. Cum se descurca doi parinti care trebuie sa isi cheltuiasca in intregime salariile pentru a-si trimite copiii la scoala, nimeni nu poate sti. Si unde mai pui ca acei parinti mai trebuie sa cheltuiasca si pe mincare, sa plateasca si intretinerea, curentul si gazele. Oricum, este greu de imaginat ce se va intimpla cu cei care nu au putut beneficia de rechizitele gratuite, toti acestia asteptind o decizie ministeriala care sa ii ajute. Pina atunci, cei cinci copii ai Elenei Craciun trebuie sa se descurce cu ceea ce au la indemina si cu ceea ce le-a mai ramas de anul trecut.
„Nu mai stiu ce sa mai fac, ce sa mai vind“
In momentul in care a aflat de decizia acordarii de rechizite gratuite, familia Craciun din Tirgu Jiu a si inceput calculele. Din nefericire, pentru cei opt membri ai familiei, clipa in care s-a tras linie si s-au terminat socotelile a insemnat si o mare dezamagire, pentru ca o diferenta de 7.000 de lei nu le mai dadea dreptul sa depuna o cerere pentru rechizite gratuite. Cu toate acestea, Elena Craciun a mers la scolile unde invatau cei cinci copii, depunind cereri. Bineinteles ca acestea nu au fost luate in considerare. „Mi-au spus ca ei nu pot sa incalce legea, iar daca asa sint prevederile, nu mai avem nici o sansa. Nu stiu ce sa ma mai fac, ce sa mai vind de prin casa. Sintem disperati! Am vrut sa depun o cerere la Inspectoratul Scolar, dar am renuntat, ca m-am gindit ca nu o sa obtin nimic. Abia ne descurcam cu mincarea, ce sa mai zic si de rechizite, manuale si caiete? Eu lucrez ca postas si salariul este asa cum este. Sotul lucreaza si el: are un milion si ceva salariul. Cum putem sa ne descurcam cu banii astia? Va spun, asa, sa nu mai stie nimeni: nu am platit intretinerea din luna ianuarie. Imi este frica sa nu raminem fara casa. Cu ce sa mai platim si cu ce sa mai cumparam de mincare? Rechizitele astea gratuite ne mai ajutau si pe noi. Dar ce inseamna 700.000 de mii de lei? Ce poate sa faca un om cu sapte sute de mii de lei pe luna, cind sint atitea de platit si de cumparat. Si, pe deasupra, la banii astia mai atirna si suma de 7.000 de lei, ca am stat cu sufletul la gura pina am calculat. Una din fete nu mai este la scoala si ea este in somaj, deci nu mai este in intretinerea noastra. Norocul nostru a fost ca doi dintre copii sint in clasa a XI-a si folosesc amindoi acelasi rind de manuale. Mai avem doi in clasa a VIII-a si unul in clasa I. Ce pot sa ii spun eu copilasului meu cind il trimit la scoala fara de nici unele? Am dat 894.000 de lei numai pe caiete, 300.000 pe ghiozdanul celui mic. Ce pot sa fac eu, cind un manual de romana costa 125.000 de lei?“ Cornelia Barbieru, inspector general adjunct in cadrul Inspectoratului Scolar, a precizat: „Pina in prezent au beneficiat de rechizite gratuite 15.000 de elevi gorjeni, la inspectorat existind o rezerva de 2.000 de pachete care va fi folosita pentru cazurile speciale. Noi nu putem insa actiona in afara unei dispozitii ministeriale.“
