Satul Dealul Leului, din comuna Stejari, judetul Gorj, este pe cale de disparitie. Jumatate din case sint parasite. Au ramas 24 de batrini: sapte barbati si restul numai femei. Toti sint trecuti de 70 de ani. Pentru ca migratia tineretului, in special catre zone mai bogate, nu a putut fi oprita, incet, incet satul a intrat in paragina. Biserica din sat a fost inchisa, dispensarul desfiintat, scoala a fost mutata, iar putinele magazine care existau au dat faliment. Nici macar circiuma nu mai exista.
Din Stejari si pina in Dealul Leului sint sapte kilometri, insa drumul este atit de rau incit pe timp de iarna cu greu se incumeta vreun localnic sa plece de acasa. Singurul care nu se lasa si infrunta vremea este Gheorghe Posea, cel mai tinar localnic din Dealul Leului. In virsta de 66 de ani, nea Gheorghe este un fel de vataf al satului si, cit ai zice peste, nea Gheorghe ii impaca; el face aprovizionarea gospodinelor cu cele trebuincioase in casa.
„Copiii lor nu trec prin sat cu anii. E departe, iar parintii nu mai au ce sa le dea pentru ca sint saraci. Nu mai au putere de munca. Abia isi cultiva o bucatica de pamint ca sa faca un ciur de malai sau de faina“.
Comuna cu doi primari
Mai in gluma, mai in serios, localnicii il striga „primare“. Si nu pentru ca ar fi candidat vreodata la primarie. Nu. Dupa cum spune, n-a avut niciodata inclinatii politice, insa i-a placut sa se zbata pentru nevoile oamenilor. El este delegat oficial al satului sa prezinte in fata consiliului comunal problemele putinilor localnici din Dealul Leului. Participa la toate sedintele si nu se lasa pina nu obtine cite ceva pentru oamenii din sat.
Cum se lumineaza, nea Gheorghe incaleca pe iapa lui, Stela, da o tura prin sat sa-si intrebe vecinii daca n-au nevoie de ceva de la „raion“ si apoi se duce la Stejari. O data ajuns in „satu-centru“, barbatul trece pe la brutarie sa spuna de cite piini are nevoie in ziua respectiva, pe la magazin sa cumpere bulion, fidea, orez, zahar si tigari. Dupa ce isi face cumparaturile, nea Gheorghe trece si pe la adevaratul primar sa-l mai intrebe „de sanatate si daca se mai aude ceva cu repararea drumului spre Dealul Leului?“
In tinerete, nea Gheorghe a fost brigadier la CAP-ul din Dealul Leului. Dupa 24 de ani de munca, el si-a dat demisia si s-a angajat la sonde, unde a mai muncit 19 ani. Acum, el are o pensie de 1.700.000 de lei si se roaga sa-l ajute Dumnezeu si sa-l tina sanatos sa-i creasca pe cei noua nepoti: „Noroc cu anii munciti la sonde, ca acum maninc si eu o pensie bunicica. De la CAP primesc 300.000 de lei, adica 10.000 de lei pe zi. Ce sa cumpar: doua piini sau o bere?
De cind ma stiu, am dus-o bine. Inainte, satul era bogat, cu sute de vaci si de oi, oameni gospodari. Eu raspundeam de tot. Acum este vai de mama lui!“
