Nodul gordian, azi

Pe vremea lui Alexandru cel Mare, s-a putut dezlega, simplu si rapid, nodul gordian. Taindu-l cu palosul. Azi, insa, se pare ca solutia aceasta nu mai e la indemana. Din primul moment, cand am vazut turnurile „gemene“ prabusindu-se, mi-am zis ca America trebuie sa dea o riposta terorismului. N-ar fi vorba de o razbunare, ci de legitima aparare, cum se cheama in Drept. Dar cine sunt inamicii? Cine a gandit diabolic atentatele teroriste de la 11 septembrie, cine le-a comandat, cine le-a platit? Si ce scopuri au urmarit ele? Sa fisureze mitul unei Americi invulnerabile? Sa umileasca trufia celei de a treia Rome? Sa dea un semnal pentru „Jihad“, razboiul sfant? Sa destabilizeze lumea civilizata? Sa dea o lovitura globalizarii? Sa produca haos, nesiguranta? Sa razbune saracia si frustrarile lumii a treia? Sa zguduie o omenire care nu mai e sensibila decat la tragedii transformate in spectacol mondial? Ei bine, unde e aici adevarul? Si ce stia CIA? Avertizase, oare, administratia Bush ca erau iminente niste lovituri ale teroristilor? Daca avertizase, de ce n-au fost luate in seama avertismentele? Daca nu avertizase, de ce nu avertizase? Din incompetenta? Sau din alte motive? Exista, oare, in America forte ascunse care ar vrea o criza a libertatii? Daca sunt, care sunt? Pe urma, ce raspunderi are America insasi in pregatirea si finantarea unor teroristi? Cat de intemeiata e afirmatia ca bin Laden a fost, initial, adica in timpul invaziei ruse din Afganistan, finantat de CIA, ca, pregatit sa fie o arma impotriva rusilor, el s-a intors impotriva americanilor? Cat de serioasa e banuiala ca o optica superficiala asupra realitatilor din Balcani a facut din NATO un sprijinitor vremelnic al fundamentalismului islamic in Bosnia si in Kosovo? Cat de corecta e, mai ales, banuiala ca fundamentalismul islamic impinge lucrurile spre un razboi religios, incercand sa prezinte ca „sfanta“ ura impotriva Americii, in timp ce, speriati de o asemenea perspectiva dezastruoasa, a ciocnirii civilizatiilor, America si aliatii ei occidentali incearca din rasputeri sa separe Islamul de terorism?

Cate intrebari, atatea ipoteze. Cate ipoteze, atatea incertitudini. Cate incertitudini, atatea posibilitati de a merge cu rationamentele pe o cale gresita. Obisnuita cu inertia progresului, lumea civilizata s-a trezit, brusc, in fata unui orizont atat de tulbure incat seamana cu un zid. Ce e dincolo? Apocalipsa, de care, iata, se vorbeste iarasi? Sau o relaxare in care ceea ce s-a intimplat la 11 septembrie va ramane o cicatrice a memoriei? A revenit violent in actualitate Nostradamus. Extravagante pana mai ieri, prezicerile lui concureaza acum Biblia.

E limpede ca Romania nu poate ramane in afara acestor nelinisti mondiale. E, probabil, prima oara ca mapamondul se dovedeste, intr-adevar, un „sat planetar“. Cand imperiul roman si-a inceput declinul, existau continente intregi care nu stiau nici macar ce stiau barbarii, ca exista Roma, aparata de zidurile ridicate de Aurelian. Cand a doua Roma, „Roma rosie“, Moscova, a vrut sa extinda imperiul sau ideologic, cei care erau in afara „lagarului“ si-au putut vedea de treburi linistiti. Acum, nu cred sa mai existe undeva vreun refugiu unde indiferenta e posibila. Primul rezultat al tragediei americane este globalizarea totala a angoaselor. Dar ce trebuie sa faca Romania intr-o asemenea situatie? Primul pas a fost facut. Si e bine ca a fost facut. Ne-am alaturat, in griji si in dorinte, lumii civilizate. Ne-am alaturat luptei impotriva terorismului. Dar cum sa definim corect terorismul? Nu o data, teroristii au fost socotiti, de unii, „eroi“, iar de altii, „banditi“. Teroristii albanezi din UCK au fost, nu prea demult, vazuti de NATO si de diverse voci de la noi ca „aparatori ai drepturilor omului“. Bascii care pun bombe in Spania, irlandezii care insangereaza diferenta dintre catolici si protestanti, kurzii care vor un stat kurd, cecenii care vor o Cecenie rupta de rusi se considera nu teroristi, ci militanti pentru un ideal. Toate aceste complicatii si amestecuri de perspective nu pot face din diplomatie, in acest moment, ceva simplu, in genul modului cum a rezolvat Alexandru cel Mare nodul gordian. Problema e daca avem noi mintile necesare pentru a dovedi ca, azi, inteligenta e arma cea mai puternica.