LA CONGRES

Merg de obicei la congresele partidelor. Am participat din 2000 incoace la congresele PDSR, PD, PNL etc. Stind in sala printre delegati, ascultind liderii acelui partid, imi dau seama mai bine ce se petrece. Asa ca duminica m-am prezentat la Sala Palatului sa vad ce se intimpla in PNTCD. Sala a fost arhiplina. Efortul de a da imaginea de forta si unitate a fost evident. Am avut de-a face cu un spectacol mediatic si cu o incercare de a relansa partidul pe scena politica romaneasca. PNTCD este sfirtecat de criza de la virf. Ea este cauzata de faptul ca, dupa esecul de proportii de la alegerile trecute, multi dintre lideri s-au incapatinat sa ramina in pozitiile dinainte. Nimeni nu a vrut sa isi asume raspunderea pentru dezastru. Fiecare a preferat sa priveasca in ograda altuia, sa dea vina pe te miri cine. Asa ca necesara schimbare de leadership nu s-a produs. Si nu e vorba numai de vina proastei guvernari si a unei campanii electorale proaste, ramine si chestiunea coruptiei. Presa a scris mult despre citiva lideri taranisti implicati in afaceri veroase. Inainte de toate, PNTCD are nevoie – daca doreste sa arate o noua imagine – sa faca sa dispara din prezidii acesti lideri „patati“. Ei se aflau si duminica la loc de cinste.

Ruptura dintre discursul prooccidental si reformist, pe de o parte, si aceasta realitate a personalului de la virf, pe de alta parte, inca nu si-au gasit rezolvare. Cuvintele nu ajung unde trebuie, daca ele sint rostite de lideri fara credibilitate si autoritate. Deocamdata insa, Victor Ciorbea & Co se bazeaza pe sustinerea internationala a familiei crestin-democrate. Priza in electoratul romanesc e neglijata. Voturile se iau in tara, cum se stie. Teoria ca PNTCD este victima unui complot este falsa. Criza a fost produsa de liderii proprii, prin ineficienta si coruptie. E o dovada de superficialitate si incapacitate de a-ti asuma esecul sa spui ca esti victima manevrelor adversarilor. Batalia pentru putere este ceea ce este. Teza liderilor PNTCD vine cam asa: „Ne-a tradat dusmanul!“. Pai ce era sa faca? Obiectivul este de a deturna atentia de la defectele proprii. Chestiunea este daca electoratul crede acest tip de argumentare. Daca va vota miine ce a respins azi. Am auzit ideea ca, „asa cum Iliescu & Nastase au fost votati din nou in 2000, dupa ce au pierdut in 1996, asa se va petrece si cu PNTCD in 2004. Dezamagirea va produce tot un vot negativ. PSD nu va fi in stare sa isi indeplineasca promisiunile si lumea se va intoarce impotriva lui asa cum s-a intors si impotriva PNTCD“.

A argumenta astfel mi se pare a te agata ca inecatul de un pai. E prea putin. Situatia s-a complicat prin ascensiunea PRM. Pozitia PNTCD in afara parlamentului complica lucrurile si mai mult. Electoratul a capatat si el experienta dupa 11 ani de alegeri libere. Aceste schimbari trebuie avute in calcul. Revenirea va fi mult mai dificila. Nu mai are la indemina realizarea unei coalitii ca in 1996. PNL va merge de unul singur. Farimitarea fortelor de opozitie este un atu important pentru PSD. PNTCD isi poate propune, deocamdata, ca obiectiv doar revenirea in parlament, cu 5-7%. Ar fi un succes. Pina atunci o faza de reconstructie interna a partidului e strict necesara. Ea trebuie insotita de recistigarea – fie si partiala – a increderii publicului. Dupa scandalul din aceasta vara e aproape imposibil. Se poate totusi conta pe un anume grad de uitare a populatiei. Vine o iarna grea, preturile explodeaza spectaculos si lumea e tot mai nelinistita. Iar PSD nu stie ce nu stia nici PNTCD in 1996, ca timpul trece, lucrurile se modifica in fiecare zi.

Criza PNTCD nu este inca depasita. Mai sint multe chestiuni de rezolvat. O grupare crestin-democrata este necesara in politica romaneasca. Valorile traditiei, familiei, bisericii, ale moralei sint strict necesare. Dar ele, intii de toate, trebuie sa isi gaseasca aplicarea chiar in PNTCD.