Jucătorul devine Supravieţuitorul

Confruntat cu o scădere de aşteptat a popularităţii, şoptită şi pe la colţurile sondajelor interne comandate de partid, Traian Băsescu se vede nevoit să atace din nou. În ciuda repetatelor abdicări de la orice scopuri politice, Traian Băsescu are în faţă peste patru ani de mandat începuţi – iată – cu o alunecare vertiginoasă pe panta lipsei de popularitate. Se ştie că mai greu este să te ridici, odată decăzut din graţiile electoratului, decât să te menţii în vârf. Tocmai pentru că este încă departe de finalul carierei sale politice, Traian Băsescu trebuie să se reinventeze pentru a supravieţui.
Văzută în acest context, distanţarea categorică a preşedintelui Băsescu de guvernul Boc, afirmată într-un interviu difuzat chiar la televiziunea publică, nu este o expresie a aşa-zisei „schizoidii“ prezidenţiale, dar nici a vreunui acces de onestitate publică. Traian Băsescu calculează cu sânge rece, ca orice jucător de poker pus în faţa unei situaţii imprevizibile.
De câteva luni, în Partidul Democrat-Liberal se coagulează o mişcare pregătită pentru lucruri mari. Iniţial lansată la apă ca un exerciţiu de gândire politică, polul democraţiei creştine din interiorul unui partid mozaicat cu bucăţi liberale, FSN-iste şi de alte soiuri diminutivale, prinde cheag şi se organizează. În centru stă personalitatea sobră şi solidă a actualului ministru de externe, Teodor Baconschi, lipsită însă deocamdată de combativitatea şi carisma necesare unui lider popular. În umbră desenează Valeriu Stoica, fostul liberal convertit în eminentul ideolog al partidului. Intelectuali tineri, căutând fie o primă, fie o secundă şansă, se grupează în jurul acestui doar aparent exerciţiu de gândire politică, în fapt, o concentrare evidentă de individualităţi unite în primul rând prin apropierea lor de Traian Băsescu.
Acesta a anunţat deja data declanşării atacului ca fiind stabilită pentru septembrie 2010. Emil Boc nu va juca rolul unui adversar, ci al calului troian din cetatea asediată. Deşi niciodată pronunţate limpede, numele politicienilor ţintiţi sunt un secret al lui Polichinelle: Adrian Videanu, Radu Berceanu şi Vasile Blaga.
Interesantă va fi replica acestora, fiecare fiind politicieni puternici şi experimentaţi. Nu este exclus ca unul dintre cei trei să se fi alăturat deja, neoficial, noului pol de putere care se formează în PD-L şi căruia îi lipseşte deocamdată un ingredient esenţial: potentatul care aduce banii.   
Altă problemă a „noului val portocaliu“ este lipsa unui lider central cu lipici la populaţie şi care „să stea bine pe sticlă“. Există un astfel de potenţial în raniţa europarlamentarului Monica Macovei, devenită o bombardă care aruncă de la Bruxelles nu declaraţii, ci proiectile îndreptate spre actuala troică pedelistă. Una peste alta, peisajul PD-L vorbeşte despre nevoile şi preferinţele lui Traian Băsescu. Jocul electoral din România lui 2010 are nevoie de „nume odioase“ precum Berceanu, Blaga şi Videanu, dar asanarea pe viitor a mlaştinii politice ar primi o şansă cu oamenii adunaţi în jurul lui Teodor Baconschi. Preşedintele îi preferă pe unii, dar are nevoie şi de ceilalţi. De felul în care va şti să rezolve această situaţie depinde nu doar viitorul său politic, ci şi cel de cetăţean român.
În trena acestei „profeţii“ politice nu pot să nu mă amuz de felul în care anumite televiziuni de ştiri, care îl acuzau mai ieri pe Traian Băsescu de „dictatură“ malefică, arată acum cu degetul spre „slăbiciunea“ acestuia, malignă în vremuri de criză. Lejeritatea cu care realizatorii TV îngroaşă sau subţiază trăsăturile de caracter ale feluriţilor politicieni mă convinge, pe zi ce trece, că acolo nu lucrează jurnalişti informaţi, ci o trupă de caricaturişti tenace.