Cea mai interesantă poveste a verii

Nu este nici despre Mădălina, nici despre arestarea lui Dan Diaconescu, ci despre cel mai fierbinte punct în jurul căruia se dă acum lupta pentru pute-re. E greu să alegi grâul de neghina vălmăşagului mediatic, dar există un indicator care nu dă greş în a semnala acest punct: intensitatea disputelor stârnite în jurul lui.
Comisia Europeană supraveghează evoluţia justiţiei româneşti printr-un raport periodic. Acest raport a apreciat constant de-a lungul timpului doar două instituţii din România: Agenţia Naţională de Integritate (ANI), care supraveghează averile demnitarilor, şi DNA-ul, unde lucrează procurorii anticorupţie. Dar, în aprilie 2010, o decizie a Curţii Constituţionale a castrat legea ANI, pe baza căreia erau urmăriţi pentru fals în declaraţii politicieni din toate partidele: Mircea Geoană, fostul ministru liberal Eugen Nicolăescu sau fostul ministru democrat-liberal Gheorghe Pogea. Ca urmare a acestei decizii, ţara avea nevoie de o nouă formă a legii ANI. Parlamentarii au avut grijă să o reconstruiască sub forma unei săbii de jucărie, fapt ce a înfuriat societatea civilă şi unii europarlamentari reformişti, dar nu prea semnificativi în jocul politic de la Bucureşti.
Dar preşedintele Traian Băsescu nu a aprobat legea castrată, trimiţând-o înapoi parlamentului spre refa-cere. Deputaţii au înţeles mai bine, pare-se, că interesele de stat trebuie să primeze asupra celor personale şi au dat legii ANI duritatea necesară. Nu acelaşi lucru s-a întâmplat în Senat unde, ca urmare a iniţiativei lui Frunda Gyorgy, sabia s-a transformat din nou în jucărie. Familia se-natorului Frunda are afaceri importante cu statul, aflându-se într-un evident conflict de interese. Tot dumnealui a insistat ca termenul de cercetare al ave-rilor să fie redus de la trei ani la maximum un an de la ieşirea din funcţie a demnitarului. De-a valma senatorii au votat legea, printre cei de Dolj numărându-se Lia Olguţa Vasilescu, Radu Berceanu şi Mario Ovidiu Oprea. Nici unul dintre aceştia nu s-a abţinut, ci au votat pentru legea-jucărie. Asta, în ciuda avertismentelor ambasadorilor Statelor Unite şi Germaniei la Bucureşti.
Folosindu-se de o chichiţă procedurală, juriştii preşedintelui Băsescu au contestat legea la Curtea Constituţională, acea instituţie care în urmă cu trei luni, compusă pe atunci din alţi judecători, decapitase ANI. Rezultatul contestaţiei devenea brusc foarte important întrucât, între timp, raportul Comisiei Europene vizavi de justiţia românească urma să fie publicat. Cu doar o zi înaintea acestei publicări, legea-jucărie a fost invalidată urmând să revină în Camera Deputaţilor. Cu toate acestea, raportul pe justiţie, publicat marţi, a fost neobişnuit de dur la adresa României.
Sătui de ţepele politicienilor de la Bucureşti, europenii au ajuns la capătul răbdării. Uniunea Europeană are nevoie de o Românie funcţională, nu de o şandrama condusă de hoţi care scapă nepedepsiţi: dosarul de corupţie al fostului ministru George Copos a fost amânat de 16 ori de-a lungul a patru ani, cel al lui Decebal Traian Remeş a fost amânat de nouă ori şi se află în judecare de peste doi ani, iar cel al Monicăi Iacob Ridzi este blocat de aproape un an (conform Hotnews.ro).
Dincolo de criticile care nu prea dor, europenii au dat un ultimatum: dacă justiţia nu se reformează, banii proveniţi din fondurile europene vor fi tăiaţi şi intrarea românilor în spaţiul Schengen blocat. În faţa acestor ameninţări, preşedintele Băsescu a contestat echilibrul raportului, declarându-se totuşi de acord cu constatările lui. S-a vrut o manifestare a independenţei naţionale şi o încercare de decuplare a băieţilor buni (care au dus România în UE şi o vor duce acum şi în Schengen) de băieţii răi. Dar preşedintele nu are dreptate. În România nu există băieţi buni şi băieţi răi, ci politicieni care fură cu o mână şi construiesc cu cealaltă. Din nefericire, chiar şi aceştia sunt minoritari.