O scurta nota

Particip ca invitat la Forumul Presei Balcanice, organizat de Clubul Roman de Presa si citeva trusturi mari de mass-media din Romania. Cuvintarile sint obisnuite, politicoase, plicticoase sau interesante, asa cum se intimpla la orice seminar sau conferinta.

Totusi, o ziarista de televiziune din Croatia spune ceva care ne atrage tuturor atentia. Elisabeta Gojan spune urmatoarele: „Am venit in Romania in 1985 si i-am considerat pe romani incapabili, umili, salbaticiti, necivilizati, demni de mila. Am venit din nou in 1995 si i-am considerat pe romani mimetici, fascinati de etichete occidentale stralucitoare, ca niste negri din Africa Ecuatoriala. Vin acum, in 2001, si gasesc o natiune civilizata, organizata, oameni clari la minte si in actiuni. Din ultima tara din Balcani, Romania s-a transformat in cea mai prospera tara din Balcani, daca nu luam in considerare Slovenia. Cum a fost posibila o asemenea transformare? Cine v-a facut asa cum sinteti?“

Ne-am facut singuri, Elisabeta. Daca ne-am fi luat dupa guvernele noastre eram tot acolo unde ne-ai gasit in 1985. A fost nevoie de revolutie ca sa-l dam jos pe Ceausescu. A fost nevoie de sapte runde de alegeri ca sa-i facem pe politicieni sa inteleaga ca, daca nu ne respecta agenda, pot deveni someri. Am cumparat ani de zile cite trei-patru ziare pe zi pina i-am invatat pe patronii din presa ca noi, cititorii, decidem.

Schimbarile in bine nu sint vizibile pentru cei care le traiesc zi de zi. Nu sint vizibile nici pentru noi. Noi vedem numai mizeria de pe strazi, coruptia, mita, traficul de influenta, deprecierea leului, inflatia, vedem toate relele zilei de azi. Dar aceste rele sint mult mai mici decit ce-am trait pina in 1989. Totusi, multi dintre noi putem spune ca lasam celor care vin o Romanie mai buna decit cea pe care am gasit-o noi. Nu destul de buna.

Elisabeta, vino si peste trei ani in vizita!